ÎncepătoriRecapitulare pentru gimnaziu și liceu⏱ 8 părți · câte 3 exerciții
√
Încărcăm partea curentă…
Înmulțirea radicalilor · de la zero
Citește regula și exemplul acestei părți, apoi aplică-le în exerciții. Poți reveni oricând la aceeași explicație.
Același radical înmulțit cu el însuși
√3 este numărul pozitiv al cărui pătrat este 3. De aceea √3 · √3=3. Nu este 2√3: acela era rezultatul adunării √3+√3.
Punctul · înseamnă înmulțire. Putem verifica și scriind √3 · √3=√3 · 3=√9=3. În formula scurtă, n ține locul unui număr nenegativ, adică mai mare sau egal cu zero.
Când nu este scris nimic în fața radicalului, numărul din față este 1: √3 înseamnă 1 · √3. Acest număr din față se numește coeficient. În primii pași îl scriem și pe 1, ca să vezi întregul calcul.
🧮 De ținut minte
√n · √n = n, pentru n≥0
✏️Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează √11 · √11.
1Înmulțim numerele de sub radical: 11 · 11=121.
2√121=11, fiindcă 112=121.
3Rezultatul este 11; nu mai rămâne radical.
⚠️ Greșeală frecventă
Greșit: √3 · √3 = 2√3
De ce: 2√3 se obține prin adunare. Înmulțirea unui radical cu el însuși dă 3.
📖Deschide toată lecțiaÎnchide lecția completăTeorie, exemple și exerciții rezolvate · pentru recapitulare⌄
Toată lecția pe o pagină
Înmulțirea radicalilor · de la zero: teorie, exemple și exerciții rezolvate
Învățăm o singură regulă, vedem un exemplu cu alte numere și o exersăm de trei ori înainte să continuăm.
Același radical înmulțit cu el însuși
√3 este numărul pozitiv al cărui pătrat este 3. De aceea √3 · √3=3. Nu este 2√3: acela era rezultatul adunării √3+√3.
Punctul · înseamnă înmulțire. Putem verifica și scriind √3 · √3=√3 · 3=√9=3. În formula scurtă, n ține locul unui număr nenegativ, adică mai mare sau egal cu zero.
Când nu este scris nimic în fața radicalului, numărul din față este 1: √3 înseamnă 1 · √3. Acest număr din față se numește coeficient. În primii pași îl scriem și pe 1, ca să vezi întregul calcul.
√n · √n = n, pentru n≥0
Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează √11 · √11.
Înmulțim numerele de sub radical: 11 · 11=121.
√121=11, fiindcă 112=121.
Rezultatul este 11; nu mai rămâne radical.
Greșeală frecventă:√3 · √3 = 2√32√3 se obține prin adunare. Înmulțirea unui radical cu el însuși dă 3.
Radicali diferiți: înmulțim ce este sub radical
La √2 · √7 scriem √2 · 7=√14. Aici nu avem nevoie de radicali identici. Condiția de a fi identici era pentru gruparea la adunare sau scădere.
Numerele de sub radical trebuie să fie nenegative în numerele reale. În formula de mai jos, n și m sunt cele două numere de sub radical. Dacă produsul nu conține un pătrat perfect mai mare decât 1, lăsăm radicalul așa.
√n · √m = √n · m, pentru n,m≥0
Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează √3 · √11.
Scriem √3 · 11.
3 · 11=33.
Rezultatul este √33; 33 nu conține un factor pătrat perfect mai mare decât 1.
Greșeală frecventă:√2 · √7 = √99 este suma 2+7. Aici înmulțim: 2 · 7=14.
Și numerele din față se înmulțesc
La 2√3 · 4√5 facem două calcule: 2 · 4=8 și √3 · √5=√15. Punem rezultatele împreună: 8√15 înseamnă 8 · √15.
Numerele din fața radicalilor se numesc coeficienți. În formulă, a și b sunt coeficienții, n și m sunt numerele de sub radical. Dacă nu vedem un coeficient, el este 1.
(a√n) · (b√m) = (a · b)√n · m
Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează 3√2 · 5√7.
Coeficienții: 3 · 5=15.
Radicalii: √2 · √7=√14.
Rezultatul complet este 15√14.
Greșeală frecventă:2√3 · 4√5 = 6√15Am adunat greșit coeficienții. Ei trebuie înmulțiți: 2 · 4=8.
După înmulțire, simplificăm radicalul
La √6 · √10 obținem √60. Dar 60=4 · 15 și √4=2. Rezultatul simplificat este 2√15.
Dacă aveam și un coeficient în față, îl înmulțim cu numărul ieșit din radical. De exemplu, 3 · √60=3 · 2√15=6√15. Nu ne oprim la un radical care se mai poate simplifica.
√k2 · n = k√n, pentru k,n≥0
Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează 2√3 · 3√15.
Coeficienții: 2 · 3=6. Radicalii: √3 · √15=√45.
45=9 · 5, deci √45=3√5.
6 · 3√5=18√5. Litera k din formulă reprezintă factorul care iese, iar n pe cel rămas sub radical.
Greșeală frecventă:6√45 = 6√5Din √45 iese 3. Trebuie să înmulțim și coeficientul 6 cu acest 3.
Minusul rămâne în afara radicalului
Un minus în fața lui √3 înseamnă opusul numărului √3. Radicalul există: sub el este 3, nu −3.
La înmulțire: semne diferite dau minus; două semne minus dau plus. Întâi aflăm semnul și înmulțim coeficienții, apoi calculăm radicalii. Parantezele arată exact ce numere înmulțim.
(−a) · b = −(a · b); (−a) · (−b) = a · b
Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează (−2√5) · (−3√7).
Coeficienții sunt −2 și −3. Două numere negative înmulțite dau plus: (−2) · (−3)=6.
√5 · √7=√35.
Rezultatul este 6√35. Literele a și b din regulă țin locul numerelor pozitive ale căror semne le urmărim.
Greșeală frecventă:(−2√5) · (−3√7) = −6√35Două numere negative înmulțite dau un număr pozitiv.
Un număr întreg ori un radical
La 4 · 3√2, numărul 4 este în afara radicalului. Îl înmulțim cu 3: 4 · 3=12. Obținem 12√2.
Nu mutăm 4 sub radical fără să îi ridicăm valoarea la pătrat. Deocamdată nu avem nevoie să îl mutăm deloc: calculul cel mai simplu este doar cu numerele din față.
a · (b√n) = (a · b)√n
Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează 5 · 2√7.
2√7 înseamnă 2 · √7.
5 · 2=10.
Rezultatul este 10√7. a și b din formulă sunt numerele din afara radicalului; n este numărul de sub el.
Greșeală frecventă:4 · 3√2 = 3√8Factorul 4 nu intră sub radical fără a fi ridicat la pătrat. Înmulțim direct 4 · 3.
Înmulțim fiecare termen din paranteză
La √3 · (2+√3), înmulțim √3 cu 2 și apoi cu √3. Obținem 2√3+3. Nu înmulțim doar primul termen din paranteză.
Aceasta se numește distributivitate. În formulă, a, b și c țin locul unor numere sau termeni. Plusul din paranteză rămâne plus; fiecare produs se calculează separat.
a · (b+c) = a · b + a · c
Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează 2√5 · (3+√5).
Scriem 2√5 · 3 + 2√5 · √5.
Primul produs este 6√5; al doilea este 2 · 5=10.
Rezultatul exact este 6√5+10. Nu sunt termeni de același fel.
Greșeală frecventă:√3 · (2+√3) = 2√3+√3Și al doilea termen se înmulțește cu √3: √3 · √3=3.
Într-un calcul mixt, înmulțirea are prioritate
La 2√3 · √3+4√3 facem întâi produsul: 2 · 3=6. Ultimul termen, 4√3, rămâne neschimbat.
Rezultatul este 6+4√3. Un număr întreg și un radical nu se adună prin simpla adunare a numerelor din față. Dacă nu există paranteze, înmulțirile și împărțirile se fac înaintea adunărilor și scăderilor.
înmulțire / împărțire → adunare / scădere
Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează 3√5 · 2√5 + √5.
Înmulțim coeficienții: 3 · 2=6; radicalii dau √5 · √5=5.
Produsul este 6 · 5=30.
Adunăm termenul rămas: rezultatul exact este 30+√5.
Greșeală frecventă:2√3 · √3 + 4√3 = 6√3Am ignorat produsul. El este 6, nu 2√3; apoi adunăm 4√3.
Exerciții rezolvate din lecție (24)
Încearcă singur fiecare exercițiu, apoi deschide rezolvarea ca să te verifici.
Exercițiul 1
Calculează (√2) · (√2).
Vezi rezolvarea
1 · √2 · 2 — Înmulțim 2 cu 2 sub radical. Numărul 1 rămâne în față.
1 · √4 — Avem 1 · √4. Încă nu am calculat radicalul.
1 · 2 — 2 · 2=4, deci √4=2. Avem acum o înmulțire obișnuită.
2 — Rezultatul este 2. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: 2
Exercițiul 2
Calculează (√3) · (√3).
Vezi rezolvarea
1 · √3 · 3 — Înmulțim 3 cu 3 sub radical. Numărul 1 rămâne în față.
1 · √9 — Avem 1 · √9. Încă nu am calculat radicalul.
1 · 3 — 3 · 3=9, deci √9=3. Avem acum o înmulțire obișnuită.
3 — Rezultatul este 3. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: 3
Exercițiul 3
Calculează (√5) · (√5).
Vezi rezolvarea
1 · √5 · 5 — Înmulțim 5 cu 5 sub radical. Numărul 1 rămâne în față.
1 · √25 — Avem 1 · √25. Încă nu am calculat radicalul.
1 · 5 — 5 · 5=25, deci √25=5. Avem acum o înmulțire obișnuită.
5 — Rezultatul este 5. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: 5
Exercițiul 4
Calculează (√2) · (√3).
Vezi rezolvarea
1 · √2 · 3 — Înmulțim 2 cu 3 sub radical. Numărul 1 rămâne în față.
1 · √6 — Avem 1 · √6. Încă nu am calculat radicalul.
√6 — Rezultatul este √6. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: √6
Exercițiul 5
Calculează (√2) · (√5).
Vezi rezolvarea
1 · √2 · 5 — Înmulțim 2 cu 5 sub radical. Numărul 1 rămâne în față.
1 · √10 — Avem 1 · √10. Încă nu am calculat radicalul.
√10 — Rezultatul este √10. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: √10
Exercițiul 6
Calculează (√3) · (√7).
Vezi rezolvarea
1 · √3 · 7 — Înmulțim 3 cu 7 sub radical. Numărul 1 rămâne în față.
1 · √21 — Avem 1 · √21. Încă nu am calculat radicalul.
√21 — Rezultatul este √21. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: √21
Exercițiul 7
Calculează (2√2) · (3√3).
Vezi rezolvarea
6 · √2 · √3 — Numărul din față este 6. El rămâne în afara radicalilor și îl păstrăm în continuare.
6 · √2 · 3 — Înmulțim 2 cu 3 sub radical. Numărul 6 rămâne în față.
6 · √6 — Avem 6 · √6. Încă nu am calculat radicalul.
6√6 — Rezultatul este 6√6. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: 6√6
Exercițiul 8
Calculează (3√3) · (4√5).
Vezi rezolvarea
12 · √3 · √5 — Numărul din față este 12. El rămâne în afara radicalilor și îl păstrăm în continuare.
12 · √3 · 5 — Înmulțim 3 cu 5 sub radical. Numărul 12 rămâne în față.
12 · √15 — Avem 12 · √15. Încă nu am calculat radicalul.
12√15 — Rezultatul este 12√15. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: 12√15
Exercițiul 9
Calculează (4√2) · (2√7).
Vezi rezolvarea
8 · √2 · 7 — Înmulțim 2 cu 7 sub radical. Numărul 8 rămâne în față.
8 · √14 — Avem 8 · √14. Încă nu am calculat radicalul.
8√14 — Rezultatul este 8√14. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: 8√14
Exercițiul 10
Calculează (√2) · (√6).
Vezi rezolvarea
1 · √2 · 6 — Înmulțim 2 cu 6 sub radical. Numărul 1 rămâne în față.
1 · √12 — Avem 1 · √12. Încă nu am calculat radicalul.
1 · √4 · 3 — 4 este pătrat perfect: 2 · 2.
1 · 2 · √3 — Factorul 2 iese din radical. Îl înmulțim cu 1, care era deja în față. √3 rămâne.
2√3 — Rezultatul este 2√3. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: 2√3
Exercițiul 11
Calculează (2√3) · (3√6).
Vezi rezolvarea
6 · √3 · √6 — Numărul din față este 6. El rămâne în afara radicalilor și îl păstrăm în continuare.
6 · √3 · 6 — Înmulțim 3 cu 6 sub radical. Numărul 6 rămâne în față.
6 · √18 — Avem 6 · √18. Încă nu am calculat radicalul.
6 · √9 · 2 — 9 este pătrat perfect: 3 · 3.
6 · 3 · √2 — Factorul 3 iese din radical. Îl înmulțim cu 6, care era deja în față. √2 rămâne.
18√2 — Rezultatul este 18√2. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: 18√2
Exercițiul 12
Calculează (3√5) · (2√10).
Vezi rezolvarea
6 · √5 · 10 — Înmulțim 5 cu 10 sub radical. Numărul 6 rămâne în față.
6 · √50 — Avem 6 · √50. Încă nu am calculat radicalul.
6 · 5 · √2 — Factorul 5 iese din radical. Îl înmulțim cu 6, care era deja în față. √2 rămâne.
30√2 — Rezultatul este 30√2. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: 30√2
Exercițiul 13
Calculează (−2√2) · (3√3).
Vezi rezolvarea
−6 · √2 · √3 — Numărul din față este −6. El rămâne în afara radicalilor și îl păstrăm în continuare.
−6 · √2 · 3 — Înmulțim 2 cu 3 sub radical. Numărul −6 rămâne în față.
−6 · √6 — Avem −6 · √6. Încă nu am calculat radicalul.
−6√6 — Rezultatul este −6√6. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: −6√6
Exercițiul 14
Calculează (−3√3) · (−2√5).
Vezi rezolvarea
6 · √3 · √5 — Numărul din față este 6. El rămâne în afara radicalilor și îl păstrăm în continuare.
6 · √3 · 5 — Înmulțim 3 cu 5 sub radical. Numărul 6 rămâne în față.
6 · √15 — Avem 6 · √15. Încă nu am calculat radicalul.
6√15 — Rezultatul este 6√15. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: 6√15
Exercițiul 15
Calculează (4√2) · (−2√2).
Vezi rezolvarea
−8 · √2 · 2 — Înmulțim 2 cu 2 sub radical. Numărul −8 rămâne în față.
−8 · √4 — Avem −8 · √4. Încă nu am calculat radicalul.
−8 · 2 — 2 · 2=4, deci √4=2. Avem acum o înmulțire obișnuită.
−16 — Rezultatul este −16. Am păstrat toate numerele din calcul.
Răspuns: −16
Exercițiul 16
Calculează (3) · (2√3).
Vezi rezolvarea
Cu numărul din fața radicalului. — Numărul întreg este în afara radicalului. 2√3 înseamnă 2 · √3; înmulțim (3) · (2), iar √3 rămâne.
6 · √3 — 3 · 2=6. Păstrăm și semnul.
6√3 — Rezultatul complet este 6√3. Coeficientul și radicalul fac parte din același număr; nu uităm semnul sau numitorul.
Răspuns: 6√3
Exercițiul 17
Calculează (4) · (√5).
Vezi rezolvarea
Cu numărul din fața radicalului. — Numărul întreg este în afara radicalului. √5 înseamnă 1 · √5; înmulțim (4) · (1), iar √5 rămâne.
4 · √5 — 4 · 1=4. Păstrăm și semnul.
4√5 — Rezultatul complet este 4√5. Coeficientul și radicalul fac parte din același număr; nu uităm semnul sau numitorul.
Răspuns: 4√5
Exercițiul 18
Calculează (−2) · (3√7).
Vezi rezolvarea
Cu numărul din fața radicalului. — Numărul întreg este în afara radicalului. 3√7 înseamnă 3 · √7; înmulțim (−2) · (3), iar √7 rămâne.
−6 · √7 — −2 · 3=−6. Păstrăm și semnul.
−6√7 — Rezultatul complet este −6√7. Coeficientul și radicalul fac parte din același număr; nu uităm semnul sau numitorul.
Răspuns: −6√7
Exercițiul 19
Calculează √2 · (3 + √2).
Vezi rezolvarea
√2 · 3 + √2 · √2 — Înmulțim cu primul termen și cu al doilea. Plusul din paranteză rămâne plus între produse.
3√2 + √2 · √2 — 1 · 3=3. Primul rezultat este 3√2; produsul de după plus așteaptă.