ÎncepătoriRecapitulare pentru gimnaziu și liceu⏱ 8 părți · 3 exerciții pe parte
√
Încărcăm partea curentă…
Radicalii · simplificări și operații pas cu pas
Citește regula și exemplul acestei părți, apoi aplică-le în exerciții. Poți reveni oricând la aceeași explicație.
Un produs sub radical: desfacem în două rădăcini
Semnul · înseamnă înmulțire. Dacă numerele sunt nenegative, putem calcula √4 · 9 ca √4 · √9. Aici obținem 2 · 3 = 6.
Verificăm și pe cealaltă cale: 4 · 9 = 36, iar √36 = 6. Cele două căi duc la același rezultat. Nu folosim această regulă pentru o sumă: √4+9 nu este √4+√9. În formula de mai jos, literele a și b țin locul celor două numere; a≥0 înseamnă că a este mai mare sau egal cu zero.
🧮 De ținut minte
√a · b = √a · √b, pentru a≥0 și b≥0
✏️Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează √16 · 25.
1Separăm în √16 · √25.
2√16=4 și √25=5.
34 · 5=20. Verificare: √400=20.
⚠️ Greșeală frecventă
Greșit: √4+9 = 2+3 = 5
De ce: 4+9=13, iar √13 nu este 5: 52=25. Regula se aplică produselor.
📖Deschide toată lecțiaÎnchide lecția completăTeorie, exemple și exerciții rezolvate · pentru recapitulare⌄
Toată lecția pe o pagină
Radicalii · simplificări și operații pas cu pas: teorie, exemple și exerciții rezolvate
Luăm câte o idee. Citești explicația, vezi un exemplu cu alte numere și rezolvi trei probleme înainte de regula următoare.
Un produs sub radical: desfacem în două rădăcini
Semnul · înseamnă înmulțire. Dacă numerele sunt nenegative, putem calcula √4 · 9 ca √4 · √9. Aici obținem 2 · 3 = 6.
Verificăm și pe cealaltă cale: 4 · 9 = 36, iar √36 = 6. Cele două căi duc la același rezultat. Nu folosim această regulă pentru o sumă: √4+9 nu este √4+√9. În formula de mai jos, literele a și b țin locul celor două numere; a≥0 înseamnă că a este mai mare sau egal cu zero.
√a · b = √a · √b, pentru a≥0 și b≥0
Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează √16 · 25.
Separăm în √16 · √25.
√16=4 și √25=5.
4 · 5=20. Verificare: √400=20.
Greșeală frecventă:√4+9 = 2+3 = 54+9=13, iar √13 nu este 5: 52=25. Regula se aplică produselor.
Scoatem un pătrat perfect de sub radical
√20 nu este întreg, dar îl putem scrie mai simplu. Căutăm un pătrat perfect care se înmulțește cu un alt număr și dă 20: 20=4 · 5. Separăm √4 · √5 și obținem 2√5.
2√5 înseamnă 2 · √5. Numărul 2 stă în față, iar 5 rămâne sub radical. Căutăm un factor dintre 4, 9, 16, 25… care împarte exact numărul. Dacă nu găsim, putem folosi descompunerea în factori primi din lecția de divizibilitate.
√20 = √4 · 5 = 2√5
Exemplu rezolvat, cu alte date
Simplifică √28.
28=4 · 7 și 4 este pătrat perfect.
√28=√4 · √7.
√4=2, deci √28=2√7. 7 nu mai are factor pătrat perfect mai mare decât 1.
Greșeală frecventă:√20 = 4√5În față iese √4=2, nu 4. Control: (2√5)2=4 · 5=20.
Adunăm numai radicali de același fel
3√2 înseamnă trei bucăți egale, fiecare de valoare √2. Dacă mai adăugăm 4√2, avem șapte asemenea bucăți: 7√2. Exact ca 3 mere și încă 4 mere.
Adunăm numerele din față și păstrăm radicalul. √2 are un 1 nescris în față. √2 și √3 sunt de feluri diferite: nu le unim într-un singur radical.
3√2 + 4√2 = (3+4)√2 = 7√2
√2 + √3 rămâne √2 + √3
Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează 2√7 + 5√7.
Ambele părți au √7.
Adunăm numerele din față: 2+5=7.
Păstrăm √7 și obținem 7√7.
Greșeală frecventă:√2 + √3 = √5Regula produsului nu se aplică adunării. Radicalii diferiți nu se adună direct.
Scădem, apoi simplificăm înainte să grupăm
La 8√5−3√5, scădem 8−3 și păstrăm √5: rezultatul este 5√5. Semnul minus nu dispare.
Uneori radicalii par diferiți, dar devin de același fel după simplificare: √45=3√5. Atunci √45+2√5 devine 3√5+2√5=5√5. Mai întâi simplificăm, apoi grupăm.
8√5 − 3√5 = 5√5
√45 + 2√5 = 3√5 + 2√5 = 5√5
Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează √63 + 2√7.
63=9 · 7, deci √63=3√7.
Rescriem suma: 3√7+2√7.
Adunăm 3+2=5 și obținem 5√7.
Greșeală frecventă:√45 + 2√5 = 3√50Nu înmulțim radicalii când avem o adunare. Întâi scriem √45=3√5, apoi adunăm coeficienții.
Înmulțim: separat numerele din față și cele de sub radical
La 2√3 · 4√3, numerele din față dau 2 · 4 = 8. Radicalii dau √3 · √3 = 3. La final înmulțim 8 · 3 = 24.
Pentru radicali diferiți, îi înmulțim sub același radical: √2 · √5 = √10. Putem face asta deoarece numerele de sub radical sunt nenegative. În formulă, a și b sunt coeficienții, adică numerele din față, iar m și n sunt numerele de sub radical.
a√m · b√n = (a · b)√m · n, pentru m,n≥0
√m · √m = m, pentru m≥0
Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează 3√2 · 5√2.
Înmulțim coeficienții: 3 · 5=15.
√2 · √2=2.
15 · 2=30.
Greșeală frecventă:2√3 · 4√3 = 8√3Și radicalii se înmulțesc: √3 · √3=3. Rezultatul este 8 · 3=24.
Împărțim radicalii: numitorul nu poate fi zero
La √100 : √4, putem calcula întâi 10 : 2 = 5. Putem și împărți numerele de sub radical: √100:4=√25=5.
La 8√3 : 2√3, împărțim numerele din față, 8:2=4, iar √3:√3=1. Nu rămâne √3 în răspuns. Nu împărțim niciodată la zero: √0 este 0.
√a : √b = √a:b, pentru a≥0 și b>0
Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează √144 : √9.
√144=12 și √9=3.
Împărțitorul 3 este diferit de zero.
12:3=4. Verificare: √144:9=√16=4.
Greșeală frecventă:√25 : √0 = 5√0=0, iar împărțirea la zero nu are sens.
Scoatem radicalul de la numitor, pas cu pas
Numitorul este numărul de sub bara fracției. La 1√2 avem un radical la numitor. Înmulțim și sus, și jos cu √2: valoarea fracției nu se schimbă, deoarece o înmulțim cu √2√2=1.
Sus obținem √2. Jos obținem √2 · √2 = 2. Rezultatul este √22. Procedeul se numește raționalizarea numitorului; începem doar cu un singur radical la numitor, fără sume.
1√2 = 1 · √2√2 · √2 = √22
Exemplu rezolvat, cu alte date
Scrie 1√7 cu numitor fără radical.
Înmulțim numărătorul și numitorul cu √7.
Sus: 1 · √7=√7. Jos: √7 · √7=7.
Obținem √77. Nu am modificat valoarea fracției.
Greșeală frecventă:1√2 = √2Nu înmulțim doar sus. Și numitorul se înmulțește cu √2, devenind 2.
Punem regulile împreună, fără să sărim etape
Într-un calcul mixt, simplificăm radicalii care conțin factori pătrate perfecte. Facem înmulțirile și împărțirile înaintea adunărilor și scăderilor, dacă parantezele nu cer altă ordine.
La √32+√8, simplificăm separat: 4√2+2√2. Abia apoi adunăm coeficienții. Scriem fiecare transformare pe un rând ca să putem verifica de unde apare fiecare număr.
√32 + √8 = 4√2 + 2√2 = 6√2
Exemplu rezolvat, cu alte date
Calculează √98 − √8.
√98=√49 · 2=7√2.
√8=√4 · 2=2√2.
7√2−2√2=(7−2)√2=5√2.
Greșeală frecventă:√98 − √8 = √90Nu scădem direct numerele de sub radical. Simplificăm fiecare radical și apoi scădem termenii de același fel.
Exerciții rezolvate din lecție (24)
Încearcă singur fiecare exercițiu, apoi deschide rezolvarea ca să te verifici.
Exercițiul 1
Calculează √4 · 9.
Vezi rezolvarea
√4 · √9 — Radicalul produsului a două numere nenegative este produsul radicalilor.
2 · 3 — √4=2, fiindcă 22=4. La fel, √9=3.
6 — √4 · 9=2 · 3=6.
Răspuns: 6
Exercițiul 2
Calculează √9 · 16.
Vezi rezolvarea
√9 · √16 — Radicalul produsului a două numere nenegative este produsul radicalilor.
3 · 4 — √9=3, fiindcă 32=9. La fel, √16=4.
12 — √9 · 16=3 · 4=12.
Răspuns: 12
Exercițiul 3
Calculează √4 · 25.
Vezi rezolvarea
√4 · √25 — Radicalul produsului a două numere nenegative este produsul radicalilor.
2 · 5 — √4=2, fiindcă 22=4. La fel, √25=5.
10 — √4 · 25=2 · 5=10.
Răspuns: 10
Exercițiul 4
Simplifică √12.
Vezi rezolvarea
12 = 4 · 3 — 4 · 3=12, iar 4=22. Descompunerea păstrează exact numărul inițial.
√4 · √3 — Pentru numere nenegative, radicalul unui produs este produsul radicalilor. Regula este despre înmulțire, nu despre adunare.
2√3 — Scoatem 2 în față și păstrăm 3 sub radical. Verificare: 22 · 3=12.
Răspuns: 2√3
Exercițiul 5
Simplifică √18.
Vezi rezolvarea
18 = 9 · 2 — 9 · 2=18, iar 9=32. Descompunerea păstrează exact numărul inițial.
√9 · √2 — Pentru numere nenegative, radicalul unui produs este produsul radicalilor. Regula este despre înmulțire, nu despre adunare.
3√2 — Scoatem 3 în față și păstrăm 2 sub radical. Verificare: 32 · 2=18.
Răspuns: 3√2
Exercițiul 6
Simplifică √48.
Vezi rezolvarea
48 = 16 · 3 — 16 · 3=48, iar 16=42. Descompunerea păstrează exact numărul inițial.
√16 · √3 — Pentru numere nenegative, radicalul unui produs este produsul radicalilor. Regula este despre înmulțire, nu despre adunare.
4√3 — Scoatem 4 în față și păstrăm 3 sub radical. Verificare: 42 · 3=48.
Răspuns: 4√3
Exercițiul 7
Calculează 2√5 + 3√5.
Vezi rezolvarea
Sunt egale: ambele sunt 5. — 2 și 3 sunt numerele din față. Radicalii au aceeași parte √5, așa că îi putem grupa.
5 — Păstrăm √5 neschimbat. Numerele din față se numesc coeficienți; ele spun de câte ori avem √5.
5√5 — Am calculat (2 + 3)√5=5√5. Nu adunăm numerele de sub radical.
Răspuns: 5√5
Exercițiul 8
Calculează 3√2 + 4√2.
Vezi rezolvarea
Sunt egale: ambele sunt 2. — 3 și 4 sunt numerele din față. Radicalii au aceeași parte √2, așa că îi putem grupa.
7 — Păstrăm √2 neschimbat. Numerele din față se numesc coeficienți; ele spun de câte ori avem √2.
7√2 — Am calculat (3 + 4)√2=7√2. Nu adunăm numerele de sub radical.
Răspuns: 7√2
Exercițiul 9
Calculează 4√3 + 5√3.
Vezi rezolvarea
Sunt egale: ambele sunt 3. — 4 și 5 sunt numerele din față. Radicalii au aceeași parte √3, așa că îi putem grupa.
9 — Păstrăm √3 neschimbat. Numerele din față se numesc coeficienți; ele spun de câte ori avem √3.
9√3 — Am calculat (4 + 5)√3=9√3. Nu adunăm numerele de sub radical.
Răspuns: 9√3
Exercițiul 10
Calculează 7√3 − 2√3.
Vezi rezolvarea
Sunt egale: ambele sunt 3. — 7 și 2 sunt numerele din față. Radicalii au aceeași parte √3, așa că îi putem grupa.
5 — Păstrăm √3 neschimbat. Numerele din față se numesc coeficienți; ele spun de câte ori avem √3.
5√3 — Am calculat (7 − 2)√3=5√3. Nu adunăm numerele de sub radical.
Răspuns: 5√3
Exercițiul 11
Calculează 9√2 − 4√2.
Vezi rezolvarea
Sunt egale: ambele sunt 2. — 9 și 4 sunt numerele din față. Radicalii au aceeași parte √2, așa că îi putem grupa.
5 — Păstrăm √2 neschimbat. Numerele din față se numesc coeficienți; ele spun de câte ori avem √2.
5√2 — Am calculat (9 − 4)√2=5√2. Nu adunăm numerele de sub radical.
Răspuns: 5√2
Exercițiul 12
Calculează √20 + 3√5.
Vezi rezolvarea
20 = 4 · 5 — 4 este pătrat perfect, iar 4 · 5=20.
2√5 + 3√5 — √20=√4 · √5=2√5. Al doilea termen rămâne 3√5.
5√5 — Ambii termeni conțin √5. Adunăm doar coeficienții: (2+3)√5=5√5.