Teorie înainte de exerciții
Numere complexe · strict programa M3
Pornim de la i2 = −1 și învățăm să calculăm cu numere de forma a + bi. La fiecare pas separăm numerele reale de termenii care îl conțin pe i.
1. Ce este un număr complex?
Pătratul unui număr real nu poate fi negativ. Pentru a putea rezolva și ecuația z2 = −1, introducem un număr nou, notat i, pentru care i2 = −1. Numerele reale împreună cu numerele construite folosind i formează mulțimea ℂ a numerelor complexe.
Forma algebrică este z = a + bi, unde a și b sunt reale. a este partea reală, iar b este partea imaginară: partea imaginară este coeficientul lui i, nu întregul termen bi. Două numere complexe sunt egale când au aceleași două părți.
- Greșeală frecventă: pentru 4 − 3i, partea imaginară este −3, nu 3 și nici −3i.
- Un număr real, de exemplu 5, se scrie 5 + 0i. Numărul i se scrie 0 + 1i.
Citim forma algebrică
Identifică părțile numărului z = −2 + 5i și află t dacă −2 + ti = z.
- 1.Comparăm −2 + 5i cu a + bi: a = −2 și b = 5.
- 2.Rezultă Re(z) = −2 și Im(z) = 5.
- 3.În egalitatea −2 + ti = −2 + 5i, coeficienții lui i trebuie să fie egali: t = 5.
2. Conjugatul: schimbăm un singur semn
Conjugatul lui z, notat z̄, păstrează partea reală și schimbă semnul părții imaginare. Dacă termenul cu i era negativ, în conjugat devine pozitiv.
Adunând un număr cu conjugatul său, termenii cu i se anulează. Înmulțindu-le, obținem tot un număr real; această proprietate ne va ajuta la împărțire.
- Greșeală frecventă: conjugatul nu este opusul. Opusul schimbă ambele semne; conjugatul schimbă numai semnul termenului cu i.
Un număr și conjugatul său
Pentru z = 3 − 2i, calculează z̄ și z + z̄.
- 1.Partea reală este 3, iar coeficientul lui i este −2.
- 2.Schimbăm numai −2 în 2: z̄ = 3 + 2i.
- 3.Adunăm: z + z̄ = (3 − 2i) + (3 + 2i) = 6; termenii cu i se anulează.
3. Adunarea și scăderea: grupăm termenii asemenea
Adunăm părțile reale între ele și coeficienții lui i între ei, ca atunci când adunăm termeni asemenea într-o expresie algebrică. Nu putem reduce 3 + 2i la un singur număr real.
La scădere, minusul din fața unei paranteze schimbă semnul fiecărui termen din paranteză. Scrie mai întâi expresia fără paranteze, ca să nu pierzi un semn.
- Greșeală frecventă: −(2 − 3i) devine −2 + 3i, nu −2 − 3i.
Scădere cu două semne minus
Calculează (5 + i) − (2 − 3i).
- 1.Deschidem parantezele: 5 + i − 2 + 3i.
- 2.Grupăm: (5 − 2) + (1 + 3)i.
- 3.Rezultatul în forma algebrică este 3 + 4i.
4. Înmulțirea și puterile lui i
La înmulțire, fiecare termen din prima paranteză se înmulțește cu fiecare termen din a doua. După dezvoltare apare i2, pe care îl înlocuim cu −1.
Puterile lui i se repetă din patru în patru: i, −1, −i, 1. Pentru un exponent natural mare, îl împărțim la 4 și folosim restul. Resturile 0, 1, 2 și 3 corespund, în această ordine, valorilor 1, i, −1 și −i.
- Greșeală frecventă: −i2 = −(−1) = 1. Nu confunda i2 = −1 cu i = −1.
Produs și putere mare
Calculează (1 + 2i)(3 − i) și i17.
- 1.Dezvoltăm produsul: 3 − i + 6i − 2i2.
- 2.Înlocuim i2 = −1: 3 + 5i + 2 = 5 + 5i.
- 3.17 = 4 · 4 + 1, deci i17 = (i4)4 · i = 1 · i = i.
5. Împărțirea: scăpăm de i din numitor
Putem împărți la un număr complex numai dacă acesta este nenul. Ca să scriem rezultatul în forma a + bi, înmulțim atât numărătorul, cât și numitorul cu conjugatul numitorului. Valoarea fracției nu se schimbă.
Dacă numitorul este c + di, conjugatul lui este c − di, iar produsul lor este c2 + d2. Acest număr real este pozitiv când numitorul este nenul. La final împărțim ambele părți ale numărătorului la el.
- Greșeală frecventă: amplificăm și sus, și jos. Nu putem împărți separat a la c și b la d.
Împărțire până la forma algebrică
Calculează 3 + i1 − i.
- 1.Conjugatul numitorului 1 − i este 1 + i; amplificăm fracția cu 1 + i.
- 2.Sus: (3 + i)(1 + i) = 3 + 4i + i2 = 2 + 4i. Jos: (1 − i)(1 + i) = 1 − i2 = 2.
- 3.Împărțim fiecare termen la 2: 2 + 4i2 = 1 + 2i.
6. Ecuația de gradul al doilea în ℂ
Pentru az2 + bz + c = 0, cu a, b, c reale și a ≠ 0, calculăm discriminantul Δ = b2 − 4ac. Dacă Δ > 0, avem două soluții reale distincte; dacă Δ = 0, avem o soluție reală dublă. Numerele reale sunt și complexe.
Dacă Δ < 0, ecuația nu are soluții reale, dar are două soluții complexe conjugate. În formulă folosim i−Δ: numărul de sub radical, −Δ, este pozitiv. Împărțim întregul numărător la 2a.
- Greșeală frecventă: Δ < 0 înseamnă «fără soluții în ℝ», nu «fără soluții în ℂ».
- Păstrează semnul lui b în calculul lui Δ, apoi schimbă-l pentru −b.
Două soluții conjugate
Rezolvă z2 − 2z + 5 = 0 în ℂ.
- 1.Identificăm a = 1, b = −2, c = 5: Δ = (−2)2 − 4 · 1 · 5 = −16.
- 2.−Δ = √16 = 4; z1,2 = 2 ± 4i2 = 1 ± 2i.
- 3.Soluțiile sunt 1 + 2i și 1 − 2i. Verificăm prima: (1 + 2i)2 − 2(1 + 2i) + 5 = (−3 + 4i) − 2 − 4i + 5 = 0; pentru conjugată, semnele termenilor imaginari se inversează și se anulează din nou.
Verifică-te singur · cu răspunsuriExerciții M3 · calcul algebric · 10 exerciții
Rezolvă pe caiet, apoi apasă „Vezi răspunsul” ca să te verifici.
- Ex. 1GhidatM3
Pentru z = 4 − 7i, scrie Re(z) și Im(z).
Vezi răspunsulAscunde răspunsul
Re(z) = 4 și Im(z) = −7; partea imaginară este coeficientul lui i.
- Ex. 2GhidatM3
Determină conjugatul numărului z = −3 − 2i.
Vezi răspunsulAscunde răspunsul
z̄ = −3 + 2i; schimbăm numai semnul termenului cu i.
- Ex. 3StandardM3
Calculează (2 + 5i) + (−4 − 3i).
Vezi răspunsulAscunde răspunsul
(2 − 4) + (5 − 3)i = −2 + 2i.
- Ex. 4StandardM3
Calculează (6 − i) − (2 − 4i).
Vezi răspunsulAscunde răspunsul
6 − i − 2 + 4i = 4 + 3i.
- Ex. 5StandardM3
Calculează (1 + 3i)(2 − i).
Vezi răspunsulAscunde răspunsul
2 − i + 6i − 3i2 = 2 + 5i + 3 = 5 + 5i.
- Ex. 6StandardM3
Calculează i23 și i24.
Vezi răspunsulAscunde răspunsul
23 = 4 · 5 + 3, deci i23 = i3 = −i. 24 = 4 · 6, deci i24 = 1.
- Ex. 7StandardM3
Pentru z = 2 − 3i, calculează z · z̄.
Vezi răspunsulAscunde răspunsul
z̄ = 2 + 3i, deci z · z̄ = 4 − 9i2 = 13.
- Ex. 8IndependentM3
Scrie 5 + i1 + i în forma algebrică.
Vezi răspunsulAscunde răspunsul
Amplificăm cu 1 − i: numărătorul devine 5 − 5i + i − i2 = 6 − 4i, iar numitorul este 2. Rezultatul este 3 − 2i.
- Ex. 9IndependentM3
Rezolvă în ℂ ecuația z2 + 4z + 8 = 0.
Vezi răspunsulAscunde răspunsul
Δ = 16 − 32 = −16. z1,2 = −4 ± 4i2 = −2 ± 2i.
- Ex. 10ConsolidareM3
Rezolvă în ℂ ecuația 2z2 − 4z + 10 = 0.
Vezi răspunsulAscunde răspunsul
Δ = 16 − 80 = −64. z1,2 = 4 ± 8i4 = 1 ± 2i.