Convexitate, puncte de inflexiune și l'Hospital · nivel M2
Citește regula și exemplul acestei părți, apoi aplică-le în exerciții. Poți reveni oricând la aceeași explicație.
Tangenta: punctul și panta
Tangenta este o dreaptă care trece prin punctul de contact A(a, f(a)). Panta ei este f′(a), nu f(a). Avem nevoie de ambele valori.
O tangentă paralelă cu y = mx + n trebuie să aibă panta m. Pentru o tangentă paralelă cu Ox punem f′(a) = 0, apoi aflăm și ordonata f(a).
🧮 De ținut minte
y − f(a) = f′(a)(x − a)
paralelă cu Ox: f′(a) = 0
✏️Exemplu rezolvat · alte date
Scrie tangenta la f(x) = 2x2 + 1 pentru a = 2.
f(x) = 2x2 + 1Tangenta y = 8x − 7
Model: f(x) = 2x2 + 1 și tangenta în A(2, 9). Panta 8 descrie dreapta, iar 9 este ordonata punctului de contact.
Trasăm prin A dreapta cu panta f′(2) = 8. Panta și ordonata nu sunt același număr.
3/3
1Punctul este A(2, 9), deoarece f(2) = 2·4 + 1 = 9.
2f′(x) = 4x, deci panta este f′(2) = 8.
3y − 9 = 8(x − 2), adică y = 8x − 7. Verificare: pentru x = 2 obținem y = 9.
📖Deschide toată lecțiaÎnchide lecția completăTeorie, exemple și exerciții rezolvate · pentru recapitulare⌄
Toată lecția pe o pagină
Convexitate, puncte de inflexiune și l'Hospital · nivel M2: teorie, exemple și exerciții rezolvate
O idee pe rând: citești regula, urmărești un model cu alte date, apoi rezolvi trei probleme. Pașii ghidați ai aceleiași probleme rămân împreună.
Tangenta: punctul și panta
Tangenta este o dreaptă care trece prin punctul de contact A(a, f(a)). Panta ei este f′(a), nu f(a). Avem nevoie de ambele valori.
O tangentă paralelă cu y = mx + n trebuie să aibă panta m. Pentru o tangentă paralelă cu Ox punem f′(a) = 0, apoi aflăm și ordonata f(a).
y − f(a) = f′(a)(x − a)
paralelă cu Ox: f′(a) = 0
Exemplu rezolvat · alte date
Scrie tangenta la f(x) = 2x2 + 1 pentru a = 2.
Punctul este A(2, 9), deoarece f(2) = 2·4 + 1 = 9.
f′(x) = 4x, deci panta este f′(2) = 8.
y − 9 = 8(x − 2), adică y = 8x − 7. Verificare: pentru x = 2 obținem y = 9.
Derivata a doua, convexitatea și inflexiunea
Derivata a doua înseamnă că derivăm încă o dată rezultatul primei derivări. Semnul ei descrie curbura: f″ > 0 dă convexitate, f″ < 0 concavitate.
Un punct de inflexiune cere schimbarea curburii. Condiția f″(a) = 0 găsește candidați, dar nu este suficientă: x4 are f″(0) = 0 și nu își schimbă curbura.
f″ = (f′)′
inflexiune: schimbare de semn a lui f″
Exemplu rezolvat · alte date
Studiază curbura lui f(x) = x3 − 6x2 + 2.
f′(x) = 3x2 − 12x; f″(x) = 6x − 12.
f″ este negativă pentru x < 2 și pozitivă pentru x > 2.
Funcția este concavă înainte de 2 și convexă după 2. Punctul de inflexiune este (2, f(2)) = (2, −14).
Derivata a doua, convexitatea și inflexiunea · exersare 2
Derivata a doua înseamnă că derivăm încă o dată rezultatul primei derivări. Semnul ei descrie curbura: f″ > 0 dă convexitate, f″ < 0 concavitate.
Un punct de inflexiune cere schimbarea curburii. Condiția f″(a) = 0 găsește candidați, dar nu este suficientă: x4 are f″(0) = 0 și nu își schimbă curbura.
f″ = (f′)′
inflexiune: schimbare de semn a lui f″
Exemplu rezolvat · alte date
Studiază curbura lui f(x) = x3 − 6x2 + 2.
f′(x) = 3x2 − 12x; f″(x) = 6x − 12.
f″ este negativă pentru x < 2 și pozitivă pentru x > 2.
Funcția este concavă înainte de 2 și convexă după 2. Punctul de inflexiune este (2, f(2)) = (2, −14).
Derivata a doua, convexitatea și inflexiunea · exersare 3
Derivata a doua înseamnă că derivăm încă o dată rezultatul primei derivări. Semnul ei descrie curbura: f″ > 0 dă convexitate, f″ < 0 concavitate.
Un punct de inflexiune cere schimbarea curburii. Condiția f″(a) = 0 găsește candidați, dar nu este suficientă: x4 are f″(0) = 0 și nu își schimbă curbura.
f″ = (f′)′
inflexiune: schimbare de semn a lui f″
Exemplu rezolvat · alte date
Studiază curbura lui f(x) = x3 − 6x2 + 2.
f′(x) = 3x2 − 12x; f″(x) = 6x − 12.
f″ este negativă pentru x < 2 și pozitivă pentru x > 2.
Funcția este concavă înainte de 2 și convexă după 2. Punctul de inflexiune este (2, f(2)) = (2, −14).
Derivata a doua, convexitatea și inflexiunea · exersare 4
Derivata a doua înseamnă că derivăm încă o dată rezultatul primei derivări. Semnul ei descrie curbura: f″ > 0 dă convexitate, f″ < 0 concavitate.
Un punct de inflexiune cere schimbarea curburii. Condiția f″(a) = 0 găsește candidați, dar nu este suficientă: x4 are f″(0) = 0 și nu își schimbă curbura.
f″ = (f′)′
inflexiune: schimbare de semn a lui f″
Exemplu rezolvat · alte date
Studiază curbura lui f(x) = x3 − 6x2 + 2.
f′(x) = 3x2 − 12x; f″(x) = 6x − 12.
f″ este negativă pentru x < 2 și pozitivă pentru x > 2.
Funcția este concavă înainte de 2 și convexă după 2. Punctul de inflexiune este (2, f(2)) = (2, −14).
Derivata a doua, convexitatea și inflexiunea · exersare 5
Derivata a doua înseamnă că derivăm încă o dată rezultatul primei derivări. Semnul ei descrie curbura: f″ > 0 dă convexitate, f″ < 0 concavitate.
Un punct de inflexiune cere schimbarea curburii. Condiția f″(a) = 0 găsește candidați, dar nu este suficientă: x4 are f″(0) = 0 și nu își schimbă curbura.
f″ = (f′)′
inflexiune: schimbare de semn a lui f″
Exemplu rezolvat · alte date
Studiază curbura lui f(x) = x3 − 6x2 + 2.
f′(x) = 3x2 − 12x; f″(x) = 6x − 12.
f″ este negativă pentru x < 2 și pozitivă pentru x > 2.
Funcția este concavă înainte de 2 și convexă după 2. Punctul de inflexiune este (2, f(2)) = (2, −14).
l’Hospital: verificăm forma înainte de derivare
Regula se aplică la un raport de funcții derivabile în vecinătatea punctului, cu numitorul și derivata lui nenule acolo, dacă forma este 00 sau ∞∞ și raportul derivatelor are limită. Derivăm separat numărătorul și numitorul.
Nu folosim regula la o valoare obișnuită precum 12. Dacă după derivare rămâne o formă nedeterminată, verificăm din nou condițiile înainte de a repeta.
00 sau ∞∞
lim uv = lim u′v′, dacă sunt îndeplinite ipotezele
Exemplu rezolvat · alte date
Calculează limx→0e2x − 1x.
Înlocuirea dă 00. Funcțiile sunt derivabile și derivata numitorului este 1.
Raportul derivatelor este 2e2x1; limita lui există.
În x = 0 obținem 2. Nu folosim formula derivatei unui cât în această regulă.
l’Hospital: verificăm forma înainte de derivare · exersare 2
Regula se aplică la un raport de funcții derivabile în vecinătatea punctului, cu numitorul și derivata lui nenule acolo, dacă forma este 00 sau ∞∞ și raportul derivatelor are limită. Derivăm separat numărătorul și numitorul.
Nu folosim regula la o valoare obișnuită precum 12. Dacă după derivare rămâne o formă nedeterminată, verificăm din nou condițiile înainte de a repeta.
00 sau ∞∞
lim uv = lim u′v′, dacă sunt îndeplinite ipotezele
Exemplu rezolvat · alte date
Calculează limx→0e2x − 1x.
Înlocuirea dă 00. Funcțiile sunt derivabile și derivata numitorului este 1.
Raportul derivatelor este 2e2x1; limita lui există.
În x = 0 obținem 2. Nu folosim formula derivatei unui cât în această regulă.
Câte soluții are f(x)=m?
O soluție este abscisa unei intersecții a graficului cu dreapta orizontală y=m. Pe un interval unde funcția este strict monotonă, o valoare poate fi atinsă cel mult o dată.
Calculăm derivata, punctele critice, valorile extreme și limitele la capete. Pentru fiecare ramură stabilim intervalul valorilor atinse. La o extremă, două ramuri se întâlnesc în același punct: îl numărăm o singură dată.
Exemplu complet
Discută numărul soluțiilor reale distincte ale lui x3−12x=m.
f′(x)=3(x−2)(x+2); funcția crește până la −2, scade până la 2, apoi crește.
f(−2)=16, f(2)=−16; limitele la capete sunt −∞ și +∞.
Pentru −16<m<16, fiecare dintre cele trei ramuri dă o soluție: trei în total.
La m=±16 sunt două soluții distincte. Pentru m în afara [−16,16] există o singură soluție.
Câte soluții are f(x)=m? · exersare 2
O soluție este abscisa unei intersecții a graficului cu dreapta orizontală y=m. Pe un interval unde funcția este strict monotonă, o valoare poate fi atinsă cel mult o dată.
Calculăm derivata, punctele critice, valorile extreme și limitele la capete. Pentru fiecare ramură stabilim intervalul valorilor atinse. La o extremă, două ramuri se întâlnesc în același punct: îl numărăm o singură dată.
Exemplu complet
Discută numărul soluțiilor reale distincte ale lui x3−12x=m.
f′(x)=3(x−2)(x+2); funcția crește până la −2, scade până la 2, apoi crește.
f(−2)=16, f(2)=−16; limitele la capete sunt −∞ și +∞.
Pentru −16<m<16, fiecare dintre cele trei ramuri dă o soluție: trei în total.
La m=±16 sunt două soluții distincte. Pentru m în afara [−16,16] există o singură soluție.
Câte soluții are f(x)=m? · exersare 3
O soluție este abscisa unei intersecții a graficului cu dreapta orizontală y=m. Pe un interval unde funcția este strict monotonă, o valoare poate fi atinsă cel mult o dată.
Calculăm derivata, punctele critice, valorile extreme și limitele la capete. Pentru fiecare ramură stabilim intervalul valorilor atinse. La o extremă, două ramuri se întâlnesc în același punct: îl numărăm o singură dată.
Exemplu complet
Discută numărul soluțiilor reale distincte ale lui x3−12x=m.
f′(x)=3(x−2)(x+2); funcția crește până la −2, scade până la 2, apoi crește.
f(−2)=16, f(2)=−16; limitele la capete sunt −∞ și +∞.
Pentru −16<m<16, fiecare dintre cele trei ramuri dă o soluție: trei în total.
La m=±16 sunt două soluții distincte. Pentru m în afara [−16,16] există o singură soluție.
Câte soluții are f(x)=m? · exersare 4
O soluție este abscisa unei intersecții a graficului cu dreapta orizontală y=m. Pe un interval unde funcția este strict monotonă, o valoare poate fi atinsă cel mult o dată.
Calculăm derivata, punctele critice, valorile extreme și limitele la capete. Pentru fiecare ramură stabilim intervalul valorilor atinse. La o extremă, două ramuri se întâlnesc în același punct: îl numărăm o singură dată.
Exemplu complet
Discută numărul soluțiilor reale distincte ale lui x3−12x=m.
f′(x)=3(x−2)(x+2); funcția crește până la −2, scade până la 2, apoi crește.
f(−2)=16, f(2)=−16; limitele la capete sunt −∞ și +∞.
Pentru −16<m<16, fiecare dintre cele trei ramuri dă o soluție: trei în total.
La m=±16 sunt două soluții distincte. Pentru m în afara [−16,16] există o singură soluție.
Atelier: existență, unicitate și numărul de soluții
Desparte întrebarea în două: există o soluție și pot exista mai multe? Continuitatea cu schimbarea de semn dă prima concluzie; monotonia strictă dă a doua.
La o funcție cu mai multe ramuri monotone, numărăm separat intersecțiile cu nivelul cerut. O rădăcină la o extremă se numără o singură dată, chiar dacă aparține limitelor a două ramuri.
Bolzano: continuitate și semne opuse
unicitate: monotonie strictă
Model cu alte date
Câte soluții reale are x3 + 3x − 7 = 0?
f este continuă; f(0) = −7 și f(2) = 7, deci există o rădăcină în (0, 2).
f′ = 3x2 + 3 > 0 pe ℝ, deci f este strict crescătoare.
Cel puțin una și cel mult una: exact o soluție.
Exerciții rezolvate din lecție (44)
Încearcă singur fiecare exercițiu, apoi deschide rezolvarea ca să te verifici.
Exercițiul 1
Exercițiul 9 ghidat · Vrem punctele de inflexiune ale funcției f(x) = (x2 − 5x + 6)ex. Pasul 1: ce derivată ne trebuie?
Vezi rezolvarea
Prima derivată dă monotonia și punctele de extrem.
A doua derivată dă convexitatea, concavitatea și punctele de inflexiune.
Un punct de inflexiune este unde curbura își schimbă sensul.
Deci trebuie să calculăm f″ și să îi studiem semnul.
Răspuns: Derivata a doua, pentru că semnul ei dă convexitatea
Exercițiul 2
Pasul 2: calculați f′(x).
Vezi rezolvarea
Derivata produsului: (u·v)′ = u′v + uv′, cu u = x2 − 5x + 6 și v = ex.
Obținem (2x − 5)ex + (x2 − 5x + 6)ex.
Dăm factor comun ex și adunăm parantezele: x2 − 5x + 6 + 2x − 5 = x2 − 3x + 1.
Deci f′(x) = (x2 − 3x + 1)ex.
Răspuns: (x2 − 3x + 1)ex
Exercițiul 3
Pasul 3: calculați f″(x) și descompuneți paranteza.
Vezi rezolvarea
Derivăm din nou produsul: (2x − 3)ex + (x2 − 3x + 1)ex.