Fermat, Rolle, Lagrange, șirul lui Rolle și derivata a doua · nivel M1
Citește regula și exemplul acestei părți, apoi aplică-le în exerciții. Poți reveni oricând la aceeași explicație.
Tangenta: punctul și panta
Tangenta este o dreaptă care trece prin punctul de contact A(a, f(a)). Panta ei este f′(a), nu f(a). Avem nevoie de ambele valori.
O tangentă paralelă cu y = mx + n trebuie să aibă panta m. Pentru o tangentă paralelă cu Ox punem f′(a) = 0, apoi aflăm și ordonata f(a).
🧮 De ținut minte
y − f(a) = f′(a)(x − a)
paralelă cu Ox: f′(a) = 0
✏️Exemplu rezolvat · alte date
Scrie tangenta la f(x) = 2x2 + 1 pentru a = 2.
f(x) = 2x2 + 1Tangenta y = 8x − 7
Model: f(x) = 2x2 + 1 și tangenta în A(2, 9). Panta 8 descrie dreapta, iar 9 este ordonata punctului de contact.
Trasăm prin A dreapta cu panta f′(2) = 8. Panta și ordonata nu sunt același număr.
3/3
1Punctul este A(2, 9), deoarece f(2) = 2·4 + 1 = 9.
2f′(x) = 4x, deci panta este f′(2) = 8.
3y − 9 = 8(x − 2), adică y = 8x − 7. Verificare: pentru x = 2 obținem y = 9.
📖Deschide toată lecțiaÎnchide lecția completăTeorie, exemple și exerciții rezolvate · pentru recapitulare⌄
Toată lecția pe o pagină
Fermat, Rolle, Lagrange, șirul lui Rolle și derivata a doua · nivel M1: teorie, exemple și exerciții rezolvate
O idee pe rând: citești regula, urmărești un model cu alte date, apoi rezolvi trei probleme. Pașii ghidați ai aceleiași probleme rămân împreună.
Tangenta: punctul și panta
Tangenta este o dreaptă care trece prin punctul de contact A(a, f(a)). Panta ei este f′(a), nu f(a). Avem nevoie de ambele valori.
O tangentă paralelă cu y = mx + n trebuie să aibă panta m. Pentru o tangentă paralelă cu Ox punem f′(a) = 0, apoi aflăm și ordonata f(a).
y − f(a) = f′(a)(x − a)
paralelă cu Ox: f′(a) = 0
Exemplu rezolvat · alte date
Scrie tangenta la f(x) = 2x2 + 1 pentru a = 2.
Punctul este A(2, 9), deoarece f(2) = 2·4 + 1 = 9.
f′(x) = 4x, deci panta este f′(2) = 8.
y − 9 = 8(x − 2), adică y = 8x − 7. Verificare: pentru x = 2 obținem y = 9.
Fermat: un candidat nu este automat extrem
Dacă f este derivabilă într-un punct interior de extrem local, atunci f′(a) = 0. Ipotezele contează: la un capăt sau la un colț, concluzia poate să nu se aplice.
Reciproca este falsă: după f′(a) = 0 verificăm semnul derivatei înainte și după a. Fără schimbare de semn nu avem extrem.
extrem interior + derivabilitate ⇒ f′(a) = 0
Exemplu rezolvat · alte date
Este a = 4 un extrem pentru f(x) = (x − 4)3?
f′(x) = 3(x − 4)2 și f′(4) = 0.
Derivata este pozitivă de ambele părți ale lui 4: funcția crește înainte și după.
Nu există extrem la 4. Condiția necesară nu era suficientă.
Derivata a doua, convexitatea și inflexiunea
Derivata a doua înseamnă că derivăm încă o dată rezultatul primei derivări. Semnul ei descrie curbura: f″ > 0 dă convexitate, f″ < 0 concavitate.
Un punct de inflexiune cere schimbarea curburii. Condiția f″(a) = 0 găsește candidați, dar nu este suficientă: x4 are f″(0) = 0 și nu își schimbă curbura.
f″ = (f′)′
inflexiune: schimbare de semn a lui f″
Exemplu rezolvat · alte date
Studiază curbura lui f(x) = x3 − 6x2 + 2.
f′(x) = 3x2 − 12x; f″(x) = 6x − 12.
f″ este negativă pentru x < 2 și pozitivă pentru x > 2.
Funcția este concavă înainte de 2 și convexă după 2. Punctul de inflexiune este (2, f(2)) = (2, −14).
Derivata a doua, convexitatea și inflexiunea · exersare 2
Derivata a doua înseamnă că derivăm încă o dată rezultatul primei derivări. Semnul ei descrie curbura: f″ > 0 dă convexitate, f″ < 0 concavitate.
Un punct de inflexiune cere schimbarea curburii. Condiția f″(a) = 0 găsește candidați, dar nu este suficientă: x4 are f″(0) = 0 și nu își schimbă curbura.
f″ = (f′)′
inflexiune: schimbare de semn a lui f″
Exemplu rezolvat · alte date
Studiază curbura lui f(x) = x3 − 6x2 + 2.
f′(x) = 3x2 − 12x; f″(x) = 6x − 12.
f″ este negativă pentru x < 2 și pozitivă pentru x > 2.
Funcția este concavă înainte de 2 și convexă după 2. Punctul de inflexiune este (2, f(2)) = (2, −14).
Derivata a doua, convexitatea și inflexiunea · exersare 3
Derivata a doua înseamnă că derivăm încă o dată rezultatul primei derivări. Semnul ei descrie curbura: f″ > 0 dă convexitate, f″ < 0 concavitate.
Un punct de inflexiune cere schimbarea curburii. Condiția f″(a) = 0 găsește candidați, dar nu este suficientă: x4 are f″(0) = 0 și nu își schimbă curbura.
f″ = (f′)′
inflexiune: schimbare de semn a lui f″
Exemplu rezolvat · alte date
Studiază curbura lui f(x) = x3 − 6x2 + 2.
f′(x) = 3x2 − 12x; f″(x) = 6x − 12.
f″ este negativă pentru x < 2 și pozitivă pentru x > 2.
Funcția este concavă înainte de 2 și convexă după 2. Punctul de inflexiune este (2, f(2)) = (2, −14).
Derivata a doua, convexitatea și inflexiunea · exersare 4
Derivata a doua înseamnă că derivăm încă o dată rezultatul primei derivări. Semnul ei descrie curbura: f″ > 0 dă convexitate, f″ < 0 concavitate.
Un punct de inflexiune cere schimbarea curburii. Condiția f″(a) = 0 găsește candidați, dar nu este suficientă: x4 are f″(0) = 0 și nu își schimbă curbura.
f″ = (f′)′
inflexiune: schimbare de semn a lui f″
Exemplu rezolvat · alte date
Studiază curbura lui f(x) = x3 − 6x2 + 2.
f′(x) = 3x2 − 12x; f″(x) = 6x − 12.
f″ este negativă pentru x < 2 și pozitivă pentru x > 2.
Funcția este concavă înainte de 2 și convexă după 2. Punctul de inflexiune este (2, f(2)) = (2, −14).
Derivata a doua, convexitatea și inflexiunea · exersare 5
Derivata a doua înseamnă că derivăm încă o dată rezultatul primei derivări. Semnul ei descrie curbura: f″ > 0 dă convexitate, f″ < 0 concavitate.
Un punct de inflexiune cere schimbarea curburii. Condiția f″(a) = 0 găsește candidați, dar nu este suficientă: x4 are f″(0) = 0 și nu își schimbă curbura.
f″ = (f′)′
inflexiune: schimbare de semn a lui f″
Exemplu rezolvat · alte date
Studiază curbura lui f(x) = x3 − 6x2 + 2.
f′(x) = 3x2 − 12x; f″(x) = 6x − 12.
f″ este negativă pentru x < 2 și pozitivă pentru x > 2.
Funcția este concavă înainte de 2 și convexă după 2. Punctul de inflexiune este (2, f(2)) = (2, −14).
Rolle și Lagrange: ipoteze înainte de concluzie
Rolle cere continuitate pe [a, b], derivabilitate pe (a, b) și f(a) = f(b). Atunci există c în (a, b) cu f′(c) = 0.
Lagrange păstrează primele două ipoteze și înlocuiește 0 cu panta corzii: f′(c) = f(b) − f(a)b − a. Găsim c și verificăm că este în intervalul deschis.
Rolle: f′(c) = 0
Lagrange: f′(c) = f(b) − f(a)b − a
Exemplu rezolvat · alte date
Aplică Lagrange pentru f(x) = x2 pe [1, 5].
Polinomul este continuu pe [1, 5] și derivabil pe (1, 5).
Panta corzii este 25 − 15 − 1 = 6.
f′(c) = 2c = 6, deci c = 3, care aparține lui (1, 5).
Rolle și Lagrange: ipoteze înainte de concluzie · exersare 2
Rolle cere continuitate pe [a, b], derivabilitate pe (a, b) și f(a) = f(b). Atunci există c în (a, b) cu f′(c) = 0.
Lagrange păstrează primele două ipoteze și înlocuiește 0 cu panta corzii: f′(c) = f(b) − f(a)b − a. Găsim c și verificăm că este în intervalul deschis.
Rolle: f′(c) = 0
Lagrange: f′(c) = f(b) − f(a)b − a
Exemplu rezolvat · alte date
Aplică Lagrange pentru f(x) = x2 pe [1, 5].
Polinomul este continuu pe [1, 5] și derivabil pe (1, 5).
Panta corzii este 25 − 15 − 1 = 6.
f′(c) = 2c = 6, deci c = 3, care aparține lui (1, 5).
l’Hospital: verificăm forma înainte de derivare
Regula se aplică la un raport de funcții derivabile în vecinătatea punctului, cu numitorul și derivata lui nenule acolo, dacă forma este 00 sau ∞∞ și raportul derivatelor are limită. Derivăm separat numărătorul și numitorul.
Nu folosim regula la o valoare obișnuită precum 12. Dacă după derivare rămâne o formă nedeterminată, verificăm din nou condițiile înainte de a repeta.
00 sau ∞∞
lim uv = lim u′v′, dacă sunt îndeplinite ipotezele
Exemplu rezolvat · alte date
Calculează limx→0e2x − 1x.
Înlocuirea dă 00. Funcțiile sunt derivabile și derivata numitorului este 1.
Raportul derivatelor este 2e2x1; limita lui există.
În x = 0 obținem 2. Nu folosim formula derivatei unui cât în această regulă.
l’Hospital: verificăm forma înainte de derivare · exersare 2
Regula se aplică la un raport de funcții derivabile în vecinătatea punctului, cu numitorul și derivata lui nenule acolo, dacă forma este 00 sau ∞∞ și raportul derivatelor are limită. Derivăm separat numărătorul și numitorul.
Nu folosim regula la o valoare obișnuită precum 12. Dacă după derivare rămâne o formă nedeterminată, verificăm din nou condițiile înainte de a repeta.
00 sau ∞∞
lim uv = lim u′v′, dacă sunt îndeplinite ipotezele
Exemplu rezolvat · alte date
Calculează limx→0e2x − 1x.
Înlocuirea dă 00. Funcțiile sunt derivabile și derivata numitorului este 1.
Raportul derivatelor este 2e2x1; limita lui există.
În x = 0 obținem 2. Nu folosim formula derivatei unui cât în această regulă.
Câte soluții are f(x)=m?
O soluție este abscisa unei intersecții a graficului cu dreapta orizontală y=m. Pe un interval unde funcția este strict monotonă, o valoare poate fi atinsă cel mult o dată.
Calculăm derivata, punctele critice, valorile extreme și limitele la capete. Pentru fiecare ramură stabilim intervalul valorilor atinse. La o extremă, două ramuri se întâlnesc în același punct: îl numărăm o singură dată.
Exemplu complet
Discută numărul soluțiilor reale distincte ale lui x3−12x=m.
f′(x)=3(x−2)(x+2); funcția crește până la −2, scade până la 2, apoi crește.
f(−2)=16, f(2)=−16; limitele la capete sunt −∞ și +∞.
Pentru −16<m<16, fiecare dintre cele trei ramuri dă o soluție: trei în total.
La m=±16 sunt două soluții distincte. Pentru m în afara [−16,16] există o singură soluție.
Câte soluții are f(x)=m? · exersare 2
O soluție este abscisa unei intersecții a graficului cu dreapta orizontală y=m. Pe un interval unde funcția este strict monotonă, o valoare poate fi atinsă cel mult o dată.
Calculăm derivata, punctele critice, valorile extreme și limitele la capete. Pentru fiecare ramură stabilim intervalul valorilor atinse. La o extremă, două ramuri se întâlnesc în același punct: îl numărăm o singură dată.
Exemplu complet
Discută numărul soluțiilor reale distincte ale lui x3−12x=m.
f′(x)=3(x−2)(x+2); funcția crește până la −2, scade până la 2, apoi crește.
f(−2)=16, f(2)=−16; limitele la capete sunt −∞ și +∞.
Pentru −16<m<16, fiecare dintre cele trei ramuri dă o soluție: trei în total.
La m=±16 sunt două soluții distincte. Pentru m în afara [−16,16] există o singură soluție.
Câte soluții are f(x)=m? · exersare 3
O soluție este abscisa unei intersecții a graficului cu dreapta orizontală y=m. Pe un interval unde funcția este strict monotonă, o valoare poate fi atinsă cel mult o dată.
Calculăm derivata, punctele critice, valorile extreme și limitele la capete. Pentru fiecare ramură stabilim intervalul valorilor atinse. La o extremă, două ramuri se întâlnesc în același punct: îl numărăm o singură dată.
Exemplu complet
Discută numărul soluțiilor reale distincte ale lui x3−12x=m.
f′(x)=3(x−2)(x+2); funcția crește până la −2, scade până la 2, apoi crește.
f(−2)=16, f(2)=−16; limitele la capete sunt −∞ și +∞.
Pentru −16<m<16, fiecare dintre cele trei ramuri dă o soluție: trei în total.
La m=±16 sunt două soluții distincte. Pentru m în afara [−16,16] există o singură soluție.
Câte soluții are f(x)=m? · exersare 4
O soluție este abscisa unei intersecții a graficului cu dreapta orizontală y=m. Pe un interval unde funcția este strict monotonă, o valoare poate fi atinsă cel mult o dată.
Calculăm derivata, punctele critice, valorile extreme și limitele la capete. Pentru fiecare ramură stabilim intervalul valorilor atinse. La o extremă, două ramuri se întâlnesc în același punct: îl numărăm o singură dată.
Exemplu complet
Discută numărul soluțiilor reale distincte ale lui x3−12x=m.
f′(x)=3(x−2)(x+2); funcția crește până la −2, scade până la 2, apoi crește.
f(−2)=16, f(2)=−16; limitele la capete sunt −∞ și +∞.
Pentru −16<m<16, fiecare dintre cele trei ramuri dă o soluție: trei în total.
La m=±16 sunt două soluții distincte. Pentru m în afara [−16,16] există o singură soluție.
Câte soluții are f(x)=m? · exersare 5
O soluție este abscisa unei intersecții a graficului cu dreapta orizontală y=m. Pe un interval unde funcția este strict monotonă, o valoare poate fi atinsă cel mult o dată.
Calculăm derivata, punctele critice, valorile extreme și limitele la capete. Pentru fiecare ramură stabilim intervalul valorilor atinse. La o extremă, două ramuri se întâlnesc în același punct: îl numărăm o singură dată.
Exemplu complet
Discută numărul soluțiilor reale distincte ale lui x3−12x=m.
f′(x)=3(x−2)(x+2); funcția crește până la −2, scade până la 2, apoi crește.
f(−2)=16, f(2)=−16; limitele la capete sunt −∞ și +∞.
Pentru −16<m<16, fiecare dintre cele trei ramuri dă o soluție: trei în total.
La m=±16 sunt două soluții distincte. Pentru m în afara [−16,16] există o singură soluție.
Atelier: existență, unicitate și numărul de soluții
Desparte întrebarea în două: există o soluție și pot exista mai multe? Continuitatea cu schimbarea de semn dă prima concluzie; monotonia strictă dă a doua.
La o funcție cu mai multe ramuri monotone, numărăm separat intersecțiile cu nivelul cerut. O rădăcină la o extremă se numără o singură dată, chiar dacă aparține limitelor a două ramuri.
Bolzano: continuitate și semne opuse
unicitate: monotonie strictă
Model cu alte date
Câte soluții reale are x3 + 3x − 7 = 0?
f este continuă; f(0) = −7 și f(2) = 7, deci există o rădăcină în (0, 2).
f′ = 3x2 + 3 > 0 pe ℝ, deci f este strict crescătoare.
Cel puțin una și cel mult una: exact o soluție.
Exerciții rezolvate din lecție (56)
Încearcă singur fiecare exercițiu, apoi deschide rezolvarea ca să te verifici.
Exercițiul 1
Calculați derivata a doua a funcției f(x) = x3 − 5x2 + 3x − 5.
Vezi rezolvarea
Derivata a doua înseamnă derivarea de două ori la rând.
Prima derivată: f′(x) = 3x2 − 10x + 3.
Derivăm încă o dată: f″(x) = 6x − 10.
Răspuns final: 6x − 10. Semnul ei va decide convexitatea.
Răspuns: 6x−10
Exercițiul 2
Calculați derivata a doua a funcției f(x) = e3x.
Vezi rezolvarea
Prima derivată, prin regula lanțului: f′(x) = 3·e3x.
Derivăm din nou, factorul 3 rămânând în față: f″(x) = 3·3·e3x.
Fiecare derivare aduce încă un factor 3.
Răspuns final: 9e3x.
Răspuns: 9e3x
Exercițiul 3
Calculați derivata a doua a funcției f(x) = ln(2x + 1) pe intervalul (0, ∞).
Vezi rezolvarea
Prima derivată: f′(x) = 22x + 1, din regula lanțului.
Răspuns final: c = 1. Geometric, tangenta în c este paralelă cu coarda care unește capetele graficului.
Răspuns: 1
Exercițiul 24
Teorema lui Lagrange spune că există un punct în care tangenta este paralelă cu coarda care unește capetele graficului. Este corect? Răspundeți cu da sau nu.
Vezi rezolvarea
Raportul f(b) − f(a)b − a este chiar panta coardei dintre capete.
Iar f′(c) este panta tangentei în punctul c.
Egalitatea dintre ele înseamnă exact paralelism.
Răspuns final: da. Teorema lui Rolle este cazul particular în care coarda este orizontală.
Răspuns: da
Exercițiul 25
Teorema lui Rolle este un caz particular al teoremei lui Lagrange? Răspundeți cu da sau nu.
Vezi rezolvarea
În teorema lui Lagrange, dacă adăugăm ipoteza f(a) = f(b), numărătorul devine 0.
Atunci concluzia f′(c) = f(b) − f(a)b − a devine f′(c) = 0.
Aceasta este exact concluzia teoremei lui Rolle.
Răspuns final: da.
Răspuns: da
Exercițiul 26
Pentru f(x) = x3 − 3x − 5 punctele critice sunt −1 și 1, cu f(−1) = −3 și f(1) = −7. Câte soluții reale are ecuația f(x) = 0?
Vezi rezolvarea
Alcătuim șirul valorilor remarcabile, incluzând limitele la capete: la −∞ valoarea tinde la −∞, apoi f(−1) = −3, apoi f(1) = −7, iar la +∞ tinde la +∞.
Șirul semnelor este deci minus, minus, minus, plus.
O soluție apare exact acolo unde semnul se schimbă, iar aici schimbarea are loc o singură dată, între 1 și +∞.
Răspuns final: o singură soluție reală, situată în intervalul (1, ∞).
Răspuns: 1
Exercițiul 27
Exercițiul 33 ghidat · Vrem numărul soluțiilor ecuației x3 − 3x2 + 1 = 0. Pasul 1: cu ce începem?
Vezi rezolvarea
Șirul lui Rolle folosește valorile funcției în punctele critice și la capetele domeniului.
Punctele critice sunt soluțiile ecuației f′(x) = 0.
Ele împart domeniul în intervale de monotonie.
Rezolvarea directă a unei ecuații de gradul 3 este tocmai ce vrem să evităm.
Răspuns: Calculăm f′ și îi aflăm rădăcinile, adică punctele critice
Exercițiul 28
Pasul 2: calculați f′ și punctele critice.
Vezi rezolvarea
Derivăm termen cu termen: f′(x) = 3x2 − 6x.
Dăm factor comun: 3x(x − 2).
Produsul se anulează pentru x = 0 și x = 2.
Acestea sunt punctele critice care intră în șir.
Răspuns: f′(x) = 3x(x − 2), cu punctele critice 0 și 2
Exercițiul 29
Pasul 3: alcătuiți șirul semnelor, incluzând limitele la ±∞.
Vezi rezolvarea
La −∞ polinomul de grad 3 cu coeficient pozitiv tinde la −∞, deci primul semn este minus.
În punctul critic 0 valoarea este f(0) = 1, deci plus.
În punctul critic 2 valoarea este f(2) = 8 − 12 + 1 = −3, deci minus.
La +∞ tinde la +∞, deci plus. Șirul este minus, plus, minus, plus.
Răspuns: minus, plus, minus, plus
Exercițiul 30
Pasul 4: câte soluții reale are ecuația?
Vezi rezolvarea
Fiecare alternanță de semn din șir indică exact o soluție în intervalul respectiv.
În șirul minus, plus, minus, plus avem trei treceri: minus la plus, plus la minus, minus la plus.
Pe fiecare interval funcția este monotonă, deci soluția de acolo este unică.
Răspuns final: 3 soluții reale.
Răspuns: 3
Exercițiul 31
Pentru f(x) = x2 − 2ln x pe (0, ∞), punctul critic este 1, cu f(1) = 1, iar limitele la ambele capete sunt +∞. Câte soluții are ecuația f(x) = 0?
Vezi rezolvarea
Șirul valorilor este: +∞ la capătul din stânga, apoi f(1) = 1, apoi +∞ la dreapta.
Toate semnele sunt plus, deci nu apare nicio alternanță.
Fără schimbare de semn, funcția nu trece prin valoarea 0.
Răspuns final: 0 soluții. Ecuația f(x) = 3 ar avea însă două, pentru că 3 este mai mare decât minimul 1.
Răspuns: 0
Exercițiul 32
Dacă f′ = 0 pe tot un interval, atunci f este constantă pe acel interval. Este corect? Răspundeți cu da sau nu.
Vezi rezolvarea
Luăm două puncte oarecare din interval și aplicăm teorema lui Lagrange între ele.
Obținem f(y) − f(x) = f′(c)·(y − x), unde c este între ele.
Cum f′(c) = 0, rezultă f(y) = f(x), pentru orice pereche de puncte.
Răspuns final: da. Ipoteza că mulțimea este un interval este esențială: pe o reuniune de intervale funcția poate avea constante diferite.
Răspuns: da
Exercițiul 33
Fie f(x) = x3 + x − 1, strict crescătoare pe ℝ, cu f(0) = −1 și f(1) = 1. Câte soluții reale are ecuația f(x) = 0?
Vezi rezolvarea
Semnele contrare la capete și continuitatea dau existența unei soluții în (0, 1), prin proprietatea lui Darboux.
Prima derivată este f′(x) = 3x2 + 1 > 0 pentru orice x, deci funcția este strict crescătoare pe tot ℝ.
O funcție strict crescătoare ia fiecare valoare cel mult o dată, deci nu pot exista două soluții.
Răspuns final: exact o soluție. Acesta este tiparul standard: Darboux pentru existență, monotonia pentru unicitate.
Răspuns: 1
Exercițiul 34
Pentru f(x)=x3−3x, câte puncte critice are funcția?
Vezi rezolvarea
f′(x)=3(x2−1)=0.
x=−1 și x=1: două puncte critice.
Răspuns: 2
Exercițiul 35
Pentru f(x)=x3−3x, calculează f(−1).
Vezi rezolvarea
(−1)3−3(−1)=−1+3=2.
Este valoarea maximului local.
Răspuns: 2
Exercițiul 36
Pentru f(x)=x3−3x, calculează f(1).
Vezi rezolvarea
1−3=−2.
Este valoarea minimului local.
Răspuns: -2
Exercițiul 37
Câte soluții reale distincte are x3−3x=0?
Vezi rezolvarea
0 este strict între extremele −2 și 2: câte o intersecție pe fiecare ramură.
Verificare: x(x2−3)=0 dă 0,−√3,√3.
Răspuns: 3
Exercițiul 38
Câte soluții reale distincte are x3−3x=2?
Vezi rezolvarea
La maximul local două ramuri se întâlnesc în x=−1.
x3−3x−2=(x−2)(x+1)2, deci soluțiile distincte sunt −1 și 2.
Răspuns: 2
Exercițiul 39
Câte soluții reale distincte are x3−3x=3?
Vezi rezolvarea
3 este deasupra maximului local 2.
Numai ramura crescătoare din dreapta ajunge la această valoare.
Răspuns: 1
Exercițiul 40
Câte soluții reale distincte are x3−3x=−1?
Vezi rezolvarea
−2<−1<2.
Dreapta intersectează toate cele trei ramuri, o dată fiecare.
Răspuns: 3
Exercițiul 41
Pentru f(x)=x4−2x2=(x2−1)2−1, care este valoarea minimă?
Vezi rezolvarea
Pătratul (x2−1)2 este nenegativ.
Minimul −1 se atinge la x=−1 și x=1.
Răspuns: -1
Exercițiul 42
Câte soluții reale distincte are x4−2x2=−12?
Vezi rezolvarea
Notăm t=x2≥0: (t−1)2=12.
Ambele valori t=1±√12 sunt pozitive.
Fiecare dă două valori opuse ale lui x: patru soluții.
Răspuns: 4
Exercițiul 43
Câte soluții reale distincte are x4−2x2=0?
Vezi rezolvarea
Factorizăm x2(x2−2)=0.
Soluțiile distincte sunt 0,−√2,√2. Rădăcina 0 se numără o dată: total 3.
Răspuns: 3
Exercițiul 44
Pentru f(x)=x3−3x, află punctul de inflexiune.
Vezi rezolvarea
f′(x)=3x2−3; f″(x)=6x. Derivăm de două ori; punctele critice ale lui f nu sunt automat puncte de inflexiune.
f″<0 pentru x<0 și f″>0 pentru x>0. 6x are semnul lui x, deci convexitatea se schimbă la 0.
I(0,0). f(0)=0. Continuitatea funcției și schimbarea convexitații confirmă punctul de inflexiune.
Răspuns: I(0,0)
Exercițiul 45
Tangenta la f(x) = 5x2 în a = 2 are ecuația y = mx + b. Cât este m?
Vezi rezolvarea
f′(x) = 10x.
m = f′(2) = 10·2.
m = 20; punctul de contact este (2, 20).
Răspuns: 20
Exercițiul 46
Tangenta la f(x) = 6x2 în a = 2 are ecuația y = mx + b. Cât este m?
Vezi rezolvarea
f′(x) = 12x.
m = f′(2) = 12·2.
m = 24; punctul de contact este (2, 24).
Răspuns: 24
Exercițiul 47
Câte extreme locale are f(x) = (x − 6)3 pe ℝ?
Vezi rezolvarea
f′(x) = 3(x − 6)2.
Semnul este pozitiv înainte și după punctul critic.
Nu există schimbare de monotonie: 0 extreme.
Răspuns: 0
Exercițiul 48
f(x) = x3 − 15x2. Află abscisa punctului de inflexiune.
Vezi rezolvarea
f′ = 3x2 − 30x.
f″ = 6x − 30, negativă înainte de 5 și pozitivă după.
Abscisa este 5.
Răspuns: 5
Exercițiul 49
f(x) = x3 − 18x2. Află abscisa punctului de inflexiune.
Vezi rezolvarea
f′ = 3x2 − 36x.
f″ = 6x − 36, negativă înainte de 6 și pozitivă după.
Abscisa este 6.
Răspuns: 6
Exercițiul 50
Aplică Lagrange pentru f(x) = x2 pe [0, 12]. Află c.
Vezi rezolvarea
Polinomul satisface continuitatea și derivabilitatea cerute.
Panta corzii este 14412 = 12; f′(c) = 2c.
2c = 12, deci c = 6, în intervalul deschis.
Răspuns: 6
Exercițiul 51
Calculează limx→0e5x − 1x.
Vezi rezolvarea
Forma este 00 și ipotezele regulii sunt îndeplinite.
Raportul derivatelor este 5e5x1.
Limita este 5.
Răspuns: 5
Exercițiul 52
Calculează limx→0e6x − 1x.
Vezi rezolvarea
Forma este 00 și ipotezele regulii sunt îndeplinite.
Raportul derivatelor este 6e6x1.
Limita este 6.
Răspuns: 6
Exercițiul 53
Câte soluții reale are ecuația x3 + x − 6 = 0?
Vezi rezolvarea
f(0) = −6, iar f(6) = 216 > 0; polinomul este continuu.
f′(x) = 3x2 + 1 > 0 pe ℝ: f este strict crescătoare.
Schimbarea de semn dă existența, iar monotonia dă unicitatea: o soluție.
Răspuns: 1
Exercițiul 54
Câte soluții reale distincte are x3 + 2x − 5 = 0?
Vezi rezolvarea
f(0) = −5, f(5) = 130 > 0, iar f este continuă.
f′(x) = 3x2 + 2 > 0: monotonie strictă pe ℝ.
Există o rădăcină și nu pot exista două: o soluție.
Răspuns: 1
Exercițiul 55
Câte soluții reale distincte are x3 + 2x − 7 = 0?
Vezi rezolvarea
f(0) = −7, f(7) = 350 > 0, iar f este continuă.
f′(x) = 3x2 + 2 > 0: monotonie strictă pe ℝ.
Există o rădăcină și nu pot exista două: o soluție.
Răspuns: 1
Exercițiul 56
Câte soluții reale distincte are x3 + 2x − 9 = 0?
Vezi rezolvarea
f(0) = −9, f(9) = 738 > 0, iar f este continuă.
f′(x) = 3x2 + 2 > 0: monotonie strictă pe ℝ.
Există o rădăcină și nu pot exista două: o soluție.
Răspuns: 1
Fișa integrală · nucleu comun și profil Mate-Info (28)
1. Derivata a doua
Calculați derivata a doua a funcției f(x) = x3 − 5x2 + 3x − 5.
Vezi răspunsul
f′(x) = 3x2 − 10x + 3, f″(x) = 6x − 10
2. Exponențială
Calculați derivata a doua a funcției f(x) = e3x.
Vezi răspunsul
f″(x) = 9e3x
3. Logaritm compus
Calculați derivata a doua a funcției f(x) = ln(2x + 1) pe intervalul (0, ∞).
Vezi răspunsul
f′(x) = 22x + 1, f″(x) = −4(2x + 1)2
4. Convexitate
Funcția f(x) = x − 2ln x, definită pe (0, ∞), este convexă? Răspundeți cu da sau nu.
Vezi răspunsul
Da: f″(x) = 2x2 > 0.
5. Punct de inflexiune
Determinați abscisa punctului de inflexiune al funcției f(x) = x3 − 5x2 + 3x − 5.
Vezi răspunsul
6x − 10 = 0, deci x = 53 (f″ își schimbă semnul).
6. Capcana derivatei nule
Pentru f(x) = x4 avem f″(0) = 0. Este x = 0 punct de inflexiune? Răspundeți cu da sau nu.
Vezi răspunsul
Nu: f″(x) = 12x2 ≥ 0 nu își schimbă semnul.
7. Radical
Funcția f(x) = √x2 + 4 este convexă pe ℝ? Răspundeți cu da sau nu.
Vezi răspunsul
Da: f″(x) = 4x2 + 4^(32) > 0.
8. Produs cu exponențială
Determinați abscisa punctului de inflexiune al funcției f(x) = (x − 5)ex.
Vezi răspunsul
f″(x) = (x − 3)ex, deci x = 3.
9. Două puncte de inflexiune
Câte puncte de inflexiune are funcția f(x) = (x2 − 5x + 6)ex?
Vezi răspunsul
2: f″(x) = (x2 − x − 2)ex = (x − 2)(x + 1)ex se anulează și își schimbă semnul în −1 și în 2.
10. Funcție rațională
Funcția f(x) = x + 2x − 1 este convexă pe intervalul (1, ∞)? Răspundeți cu da sau nu.
Vezi răspunsul
Da: f″(x) = 6(x − 1)3 > 0 pe (1, ∞).
11. l'Hospital, cazul 0/0
Calculați cu regula lui l'Hospital limx→0ex − 1x.
Vezi răspunsul
lim ex1 = 1
12. l'Hospital cu logaritm
Calculați limx→∞ln xx.
Vezi răspunsul
lim (1x)1 = 0
13. l'Hospital cu exponențială
Calculați limx→∞xex.
Vezi răspunsul
lim 1ex = 0
14. Condiția de aplicare
Se poate aplica regula lui l'Hospital la limx→0x + 1x + 2? Răspundeți cu da sau nu.
Vezi răspunsul
Nu: nu este caz de nedeterminare (limita este direct 12).
15. Semnul derivatei a doua
Dacă f″ < 0 pe un interval, funcția este concavă acolo? Răspundeți cu da sau nu.
Vezi răspunsul
Da.
16. Tangentă paralelă
Pentru f(x) = x + 2x − 1 pe (1, ∞), determinați abscisa punctului în care tangenta este paralelă cu dreapta y = −3x.
Vezi răspunsul
f′(x) = −3(x − 1)2 = −3, deci (x − 1)2 = 1 și x = 2.
25. Teorema lui Fermat
Dacă f este derivabilă și are un punct de extrem în interiorul intervalului, atunci derivata se anulează acolo. Este corect? Răspundeți cu da sau nu.
Vezi răspunsul
Da.
26. Reciproca lui Fermat
Dacă f′(a) = 0, atunci a este obligatoriu punct de extrem? Răspundeți cu da sau nu.
Vezi răspunsul
Nu: de exemplu, f(x) = x3 are f′(0) = 0, dar 0 nu este punct de extrem.
27. Ipotezele teoremei lui Rolle
Câte ipoteze cere teorema lui Rolle pe intervalul [a, b]?
Vezi răspunsul
3: f continuă pe [a, b], derivabilă pe (a, b) și f(a) = f(b).
28. Rolle aplicat
Pentru f(x) = x2 − 4x + 3 pe intervalul [1, 3], determinați valoarea c dată de teorema lui Rolle.
Vezi răspunsul
f′(c) = 2c − 4 = 0, deci c = 2.
29. Teorema lui Lagrange
Pentru f(x) = x2 pe intervalul [0, 2], determinați valoarea c dată de teorema lui Lagrange.
Vezi răspunsul
f(2) − f(0)2 = 2 = f′(c) = 2c, deci c = 1.
30. Interpretarea geometrică
Teorema lui Lagrange spune că există un punct în care tangenta este paralelă cu coarda care unește capetele graficului. Este corect? Răspundeți cu da sau nu.
Vezi răspunsul
Da.
31. Rolle ca și caz particular
Teorema lui Rolle este un caz particular al teoremei lui Lagrange? Răspundeți cu da sau nu.
Vezi răspunsul
Da (cazul f(a) = f(b)).
32. Șirul lui Rolle, o soluție
Pentru f(x) = x3 − 3x − 5 punctele critice sunt −1 și 1, cu f(−1) = −3 și f(1) = −7. Câte soluții reale are ecuația f(x) = 0?
Vezi răspunsul
1: șirul semnelor −, −, −, + are o singură schimbare.
33. Șirul lui Rolle, trei soluții
Pentru f(x) = x3 − 3x2 + 1 punctele critice sunt 0 și 2, cu f(0) = 1 și f(2) = −3. Câte soluții reale are ecuația f(x) = 0?
Vezi răspunsul
3: șirul semnelor −, +, −, + are trei schimbări.
34. Fără soluții
Pentru f(x) = x2 − 2ln x pe (0, ∞), punctul critic este 1, cu f(1) = 1, iar limitele la ambele capete sunt +∞. Câte soluții are ecuația f(x) = 0?
Vezi răspunsul
0: minimul funcției este 1 > 0.
35. Corolarul lui Lagrange
Dacă f′ = 0 pe tot un interval, atunci f este constantă pe acel interval. Este corect? Răspundeți cu da sau nu.
Vezi răspunsul
Da.
36. Existență și unicitate
Fie f(x) = x3 + x − 1, strict crescătoare pe ℝ, cu f(0) = −1 și f(1) = 1. Câte soluții reale are ecuația f(x) = 0?