Încărcăm partea curentă…

Derivate, extreme și inegalități · nivel M1

Derivata și valoarea ei într-un punct

Derivata descrie cât de repede se schimbă funcția. O calculăm ca funcție de x; abia apoi înlocuim x cu abscisa cerută. Constantele au derivata zero.

La produs derivăm pe rând fiecare factor și adunăm. La cât păstrăm ordinea u′v − uv′ și pătrăm numitorul. La o compunere înmulțim cu derivata expresiei din interior.

De ținut minte

(xn)′ = nxn−1
(uv)′ = u′v + uv′
(uv)′ = u′v − uv′v2, v ≠ 0
(ln u)′ = u′u, u > 0

Exemplu rezolvat · alte date

Pentru f(x) = 3x2 − 6x + 8, calculează f′(3).

  1. 1Derivăm termen cu termen: f′(x) = 6x − 6.
  2. 2Înlocuim abia acum x = 3: f′(3) = 18 − 6.
  3. 3f′(3) = 12. Nu confundăm cu f(3) = 17.
Deschide toată lecțiaTeorie, exemple și exerciții rezolvate · pentru recapitulare

Toată lecția pe o pagină

Derivate, extreme și inegalități · nivel M1: teorie, exemple și exerciții rezolvate

O idee pe rând: citești regula, urmărești un model cu alte date, apoi rezolvi trei probleme. Pașii ghidați ai aceleiași probleme rămân împreună.

Derivata și valoarea ei într-un punct

Derivata descrie cât de repede se schimbă funcția. O calculăm ca funcție de x; abia apoi înlocuim x cu abscisa cerută. Constantele au derivata zero.

La produs derivăm pe rând fiecare factor și adunăm. La cât păstrăm ordinea u′v − uv′ și pătrăm numitorul. La o compunere înmulțim cu derivata expresiei din interior.

  • (xn)′ = nxn−1
  • (uv)′ = u′v + uv′
  • (uv)′ = u′v − uv′v2, v ≠ 0
  • (ln u)′ = u′u, u > 0

Exemplu rezolvat · alte date

Pentru f(x) = 3x2 − 6x + 8, calculează f′(3).

  1. Derivăm termen cu termen: f′(x) = 6x − 6.
  2. Înlocuim abia acum x = 3: f′(3) = 18 − 6.
  3. f′(3) = 12. Nu confundăm cu f(3) = 17.

Derivarea unui cât: păstrăm ordinea scăderii

Într-o fracție uv, derivăm numărătorul și numitorul separat. Formula are la numărător u′v − uv′ și la numitor v2, cu v nenul.

Simplificăm expresia derivatei înainte de evaluare, dar păstrăm punctele excluse din domeniul inițial. Nu împărțim derivatele între ele.

  • (uv)′ = u′v − uv′v2

Exemplu rezolvat · alte date

Calculează derivata lui f(x) = 5xx + 3, x ≠ −3.

  1. u = 5x, u′ = 5; v = x + 3, v′ = 1.
  2. f′(x) = 5(x + 3) − 5x(x + 3)2.
  3. Numărătorul devine 5x + 15 − 5x = 15, deci f′(x) = 15(x + 3)2, pentru x ≠ −3.

Derivarea unui produs și a exponențialei compuse

Derivata produsului nu este produsul derivatelor. Un termen derivă primul factor, celălalt termen derivă al doilea, apoi îi adunăm.

Pentru ekx, derivata este kekx. Dacă ambii termeni conțin aceeași exponențială, o scoatem factor comun; aceasta este mereu pozitivă.

  • (uv)′ = u′v + uv′
  • (ekx)′ = kekx

Exemplu rezolvat · alte date

Derivează f(x) = (2x + 3)e2x.

  1. u = 2x + 3, u′ = 2; v = e2x, v′ = 2e2x.
  2. f′ = 2e2x + (2x + 3)·2e2x.
  3. Scoatem e2x: f′(x) = (4x + 8)e2x.

Tangenta: punctul și panta

Tangenta este o dreaptă care trece prin punctul de contact A(a, f(a)). Panta ei este f′(a), nu f(a). Avem nevoie de ambele valori.

O tangentă paralelă cu y = mx + n trebuie să aibă panta m. Pentru o tangentă paralelă cu Ox punem f′(a) = 0, apoi aflăm și ordonata f(a).

  • y − f(a) = f′(a)(x − a)
  • paralelă cu Ox: f′(a) = 0

Exemplu rezolvat · alte date

Scrie tangenta la f(x) = 2x2 + 1 pentru a = 2.

  1. Punctul este A(2, 9), deoarece f(2) = 2·4 + 1 = 9.
  2. f′(x) = 4x, deci panta este f′(2) = 8.
  3. y − 9 = 8(x − 2), adică y = 8x − 7. Verificare: pentru x = 2 obținem y = 9.

Tangenta: punctul și panta · exersare 2

Tangenta este o dreaptă care trece prin punctul de contact A(a, f(a)). Panta ei este f′(a), nu f(a). Avem nevoie de ambele valori.

O tangentă paralelă cu y = mx + n trebuie să aibă panta m. Pentru o tangentă paralelă cu Ox punem f′(a) = 0, apoi aflăm și ordonata f(a).

  • y − f(a) = f′(a)(x − a)
  • paralelă cu Ox: f′(a) = 0

Exemplu rezolvat · alte date

Scrie tangenta la f(x) = 2x2 + 1 pentru a = 2.

  1. Punctul este A(2, 9), deoarece f(2) = 2·4 + 1 = 9.
  2. f′(x) = 4x, deci panta este f′(2) = 8.
  3. y − 9 = 8(x − 2), adică y = 8x − 7. Verificare: pentru x = 2 obținem y = 9.

Tangenta: punctul și panta · exersare 3

Tangenta este o dreaptă care trece prin punctul de contact A(a, f(a)). Panta ei este f′(a), nu f(a). Avem nevoie de ambele valori.

O tangentă paralelă cu y = mx + n trebuie să aibă panta m. Pentru o tangentă paralelă cu Ox punem f′(a) = 0, apoi aflăm și ordonata f(a).

  • y − f(a) = f′(a)(x − a)
  • paralelă cu Ox: f′(a) = 0

Exemplu rezolvat · alte date

Scrie tangenta la f(x) = 2x2 + 1 pentru a = 2.

  1. Punctul este A(2, 9), deoarece f(2) = 2·4 + 1 = 9.
  2. f′(x) = 4x, deci panta este f′(2) = 8.
  3. y − 9 = 8(x − 2), adică y = 8x − 7. Verificare: pentru x = 2 obținem y = 9.

Semnul derivatei, monotonia și extremele

Începem cu domeniul. Rezolvăm f′(x) = 0 și studiem semnul derivatei între punctele găsite. f′ > 0 înseamnă creștere, iar f′ < 0 descreștere.

O rădăcină a derivatei este doar un candidat la extrem. Minus urmat de plus dă minim; plus urmat de minus dă maxim. Valoarea extremului se calculează în funcția inițială.

  • f′: − → + ⇒ minim
  • f′: + → − ⇒ maxim

Exemplu rezolvat · alte date

Află minimul lui f(x) = x2 − 6x + 12 pe ℝ.

  1. f′(x) = 2x − 6 = 0 pentru x = 3.
  2. Derivata este negativă pentru x < 3 și pozitivă pentru x > 3: funcția descrește, apoi crește.
  3. Minimul este f(3) = 9 − 18 + 12 = 3. Verificare: f(x) = (x − 3)2 + 3 ≥ 3.

Semnul derivatei, monotonia și extremele · exersare 2

Începem cu domeniul. Rezolvăm f′(x) = 0 și studiem semnul derivatei între punctele găsite. f′ > 0 înseamnă creștere, iar f′ < 0 descreștere.

O rădăcină a derivatei este doar un candidat la extrem. Minus urmat de plus dă minim; plus urmat de minus dă maxim. Valoarea extremului se calculează în funcția inițială.

  • f′: − → + ⇒ minim
  • f′: + → − ⇒ maxim

Exemplu rezolvat · alte date

Află minimul lui f(x) = x2 − 6x + 12 pe ℝ.

  1. f′(x) = 2x − 6 = 0 pentru x = 3.
  2. Derivata este negativă pentru x < 3 și pozitivă pentru x > 3: funcția descrește, apoi crește.
  3. Minimul este f(3) = 9 − 18 + 12 = 3. Verificare: f(x) = (x − 3)2 + 3 ≥ 3.

Semnul derivatei, monotonia și extremele · exersare 3

Începem cu domeniul. Rezolvăm f′(x) = 0 și studiem semnul derivatei între punctele găsite. f′ > 0 înseamnă creștere, iar f′ < 0 descreștere.

O rădăcină a derivatei este doar un candidat la extrem. Minus urmat de plus dă minim; plus urmat de minus dă maxim. Valoarea extremului se calculează în funcția inițială.

  • f′: − → + ⇒ minim
  • f′: + → − ⇒ maxim

Exemplu rezolvat · alte date

Află minimul lui f(x) = x2 − 6x + 12 pe ℝ.

  1. f′(x) = 2x − 6 = 0 pentru x = 3.
  2. Derivata este negativă pentru x < 3 și pozitivă pentru x > 3: funcția descrește, apoi crește.
  3. Minimul este f(3) = 9 − 18 + 12 = 3. Verificare: f(x) = (x − 3)2 + 3 ≥ 3.

Semnul derivatei, monotonia și extremele · exersare 4

Începem cu domeniul. Rezolvăm f′(x) = 0 și studiem semnul derivatei între punctele găsite. f′ > 0 înseamnă creștere, iar f′ < 0 descreștere.

O rădăcină a derivatei este doar un candidat la extrem. Minus urmat de plus dă minim; plus urmat de minus dă maxim. Valoarea extremului se calculează în funcția inițială.

  • f′: − → + ⇒ minim
  • f′: + → − ⇒ maxim

Exemplu rezolvat · alte date

Află minimul lui f(x) = x2 − 6x + 12 pe ℝ.

  1. f′(x) = 2x − 6 = 0 pentru x = 3.
  2. Derivata este negativă pentru x < 3 și pozitivă pentru x > 3: funcția descrește, apoi crește.
  3. Minimul este f(3) = 9 − 18 + 12 = 3. Verificare: f(x) = (x − 3)2 + 3 ≥ 3.

Lipirea derivabilă: mai întâi continuă, apoi aceeași pantă

Derivabilitatea implică continuitate. Pentru două formule lipite în a, egalăm mai întâi limitele laterale cu f(a).

Abia apoi calculăm derivatele laterale prin raportul f(x) − f(a)x − a. Dacă formulele sunt derivabile până la punct și se lipesc continuu, acestea coincid cu derivatele formulelor evaluate în a.

  • continuitate + derivate laterale egale ⇒ derivabilitate

Exemplu rezolvat · alte date

f(x) = x2 pentru x ≤ 2 și f(x) = ax + b pentru x > 2. Află a, b pentru derivabilitate în 2.

  1. Continuitatea cere 4 = 2a + b.
  2. Derivata din stânga este 2·2 = 4, cea din dreapta este a: a = 4.
  3. 4 = 8 + b dă b = −4. Valoarea și panta sunt aceleași la lipire.

Inegalități: construim o funcție auxiliară

Ca să demonstrăm A(x) ≥ B(x), studiem g(x) = A(x) − B(x). Dacă minimul lui g este nenegativ pe domeniul cerut, inegalitatea este adevărată pentru toate valorile din acel domeniu.

La logaritm domeniul este x > 0 și (ln x)′ = 1x. Pentru exponențială, (ex)′ = ex și ex este mereu pozitivă. Semnele și capetele intervalului fac parte din demonstrație.

  • A ≥ B ⇔ A − B ≥ 0
  • un test cu câteva valori nu este o demonstrație

Exemplu rezolvat · alte date

Demonstrează x2 + 8 ≥ 4x pentru orice x real.

  1. Definim g(x) = x2 − 4x + 8; g′(x) = 2x − 4.
  2. Derivata este negativă înainte de 2 și pozitivă după 2, deci minimul este la x = 2.
  3. g(2) = 4 − 8 + 8 = 4 > 0, deci inegalitatea este adevărată pe ℝ.

Existență și unicitate sunt două argumente

Continuitatea și două valori de semne opuse asigură cel puțin o rădăcină între ele. Monotonia strictă asigură cel mult una. Punem cele două concluzii împreună pentru exact una.

Dacă numărăm mai multe rădăcini, împărțim domeniul în intervale de monotonie, evaluăm extremele și folosim și limitele la capete. Nu numărăm de două ori o rădăcină aflată la un capăt comun.

  • existență: continuitate și schimbare de semn
  • unicitate: monotonie strictă

Exemplu rezolvat · alte date

Arată că x3 + 2x − 4 = 0 are exact o soluție reală.

  1. f este polinom, deci continuă; f(0) = −4 și f(2) = 8: există o rădăcină în (0, 2).
  2. f′(x) = 3x2 + 2 > 0 pe ℝ, deci f este strict crescătoare și are cel mult o rădăcină.
  3. Există cel puțin una și cel mult una: ecuația are exact o soluție reală.

Atelier: construiește singur inegalitatea

Înlocuim afirmația A ≥ B prin g = A − B ≥ 0. Domeniul și punctul unde se atinge minimul trebuie justificate înainte de concluzie.

Dacă o expresie conține un parametru, minimul funcției auxiliare spune și ce valori ale parametrului fac inegalitatea adevărată peste tot. Verificăm egalitatea în punctul de minim.

  • A ≥ B ⇔ A − B ≥ 0

Model cu alte date

Care este cel mai mare k pentru care x2 + 10 ≥ 6x + k, pentru orice x real?

  1. g(x) = x2 − 6x + 10 = (x − 3)2 + 1.
  2. Minimul este 1 la x = 3; derivata 2x − 6 confirmă descreșterea urmată de creștere.
  3. Trebuie k ≤ 1, iar cel mai mare k este 1. Egalitatea are loc la x = 3.

Exerciții rezolvate din lecție (47)

Încearcă singur fiecare exercițiu, apoi deschide rezolvarea ca să te verifici.

  1. Exercițiul 1

    Fie f(x) = x2 − 3x + 2. Calculați f′(2).

    Vezi rezolvarea
    1. Derivăm întâi: f′(x) = 2x − 3.
    2. Înlocuim x = 2: 2·2 − 3.
    3. Răspuns final: f′(2) = 1.

    Răspuns: 1

  2. Exercițiul 2

    Fie f(x) = 1x2 + 1. Calculați f′(1).

    Vezi rezolvarea
    1. Scriem f(x) = (x2 + 1)−1 și aplicăm regula lanțului.
    2. f′(x) = −2x(x2 + 1)2.
    3. Înlocuim x = 1: −2(1 + 1)2 = −24.
    4. Răspuns final: f′(1) = −12.

    Răspuns: −12

  3. Exercițiul 3

    Fie f(x) = (x − 1)·ex. Calculați f′(0).

    Vezi rezolvarea
    1. Aplicăm regula produsului: f′(x) = ex + (x − 1)ex = x·ex.
    2. Observă cât de mult simplifică factorul comun.
    3. Înlocuim x = 0: 0·e0 = 0.
    4. Răspuns final: f′(0) = 0.

    Răspuns: 0

  4. Exercițiul 4

    Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f(x) = x2 în punctul de abscisă 1.

    Vezi rezolvarea
    1. Calculăm punctul: f(1) = 1, deci A(1, 1).
    2. Derivăm: f′(x) = 2x, deci panta este f′(1) = 2.
    3. Aplicăm y − f(a) = f′(a)(x − a): y − 1 = 2(x − 1).
    4. Rezultă y = 2x − 1.

    Răspuns: y = 2x − 1

  5. Exercițiul 5

    Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f(x) = 1x + 1 în punctul de abscisă 0.

    Vezi rezolvarea
    1. Calculăm punctul: f(0) = 1, deci A(0, 1).
    2. Derivăm: f′(x) = −1(x + 1)2, deci f′(0) = −1.
    3. Aplicăm formula: y − 1 = −1(x − 0).
    4. Rezultă y = −x + 1.

    Răspuns: y = −x + 1

  6. Exercițiul 6

    Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f(x) = ln x în punctul de abscisă 1.

    Vezi rezolvarea
    1. Calculăm punctul: f(1) = ln 1 = 0, deci A(1, 0).
    2. Derivăm: f′(x) = 1x, deci f′(1) = 1.
    3. Aplicăm formula: y − 0 = 1·(x − 1).
    4. Rezultă y = x − 1. Aceasta este chiar tangenta din inegalitatea ln x ≤ x − 1.

    Răspuns: y = x − 1

  7. Exercițiul 7

    Determinați punctele în care tangenta la graficul funcției f(x) = x3 − 3x este paralelă cu axa Ox. Scrieți punctele separate prin punct și virgulă.

    Vezi rezolvarea
    1. Tangenta paralelă cu Ox are panta 0, deci rezolvăm f′(x) = 0.
    2. f′(x) = 3x2 − 3 = 3(x − 1)(x + 1), deci x = −1 sau x = 1.
    3. Calculăm ordonatele: f(−1) = −1 + 3 = 2 și f(1) = 1 − 3 = −2.
    4. Punctele sunt (−1, 2) și (1, −2).

    Răspuns: (−1, 2); (1, −2)

  8. Exercițiul 8

    Fie f(x) = x + (ln x)2 − x·ln x, x > 0. Determinați abscisele punctelor în care tangenta este paralelă cu axa Ox. Scrieți-le separate prin virgulă.

    Vezi rezolvarea
    1. Derivăm: f′(x) = 1 + 2ln xx − (ln x + 1).
    2. Reducem 1 − 1 și aducem la numitorul x: f′(x) = (2 − x)ln xx.
    3. Tangenta este paralelă cu Ox când f′(x) = 0.
    4. Pe domeniul x > 0 numitorul nu se anulează, deci 2 − x = 0 sau ln x = 0.
    5. Rezultă x = 2 sau x = 1.

    Răspuns: 1,2

  9. Exercițiul 9

    Determinați punctul de pe graficul funcției f(x) = x2 − x în care tangenta este paralelă cu dreapta y = 3x − 2.

    Vezi rezolvarea
    1. Două drepte paralele au aceeași pantă, deci cerem f′(x) = 3.
    2. f′(x) = 2x − 1, deci 2x − 1 = 3 și x = 2.
    3. Calculăm ordonata: f(2) = 4 − 2 = 2.
    4. Punctul cerut este (2, 2).

    Răspuns: (2, 2)

  10. Exercițiul 10

    Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f(x) = x·ex în punctul de abscisă 0.

    Vezi rezolvarea
    1. Calculăm punctul: f(0) = 0·e0 = 0, deci A(0, 0).
    2. Derivăm: f′(x) = ex(x + 1), deci f′(0) = 1.
    3. Aplicăm formula: y − 0 = 1·(x − 0).
    4. Rezultă y = x.

    Răspuns: y = x

  11. Exercițiul 11

    Studiați monotonia funcției f(x) = x2 − 4x + 1 și determinați extremul ei. Scrieți valoarea extremului.

    Vezi rezolvarea
    1. Derivăm: f′(x) = 2x − 4 = 2(x − 2).
    2. f′ < 0 pe (−∞, 2), deci funcția este strict descrescătoare.
    3. f′ > 0 pe (2, +∞), deci funcția este strict crescătoare.
    4. Schimbarea − spre + arată un minim în x = 2.
    5. Valoarea minimă este f(2) = 4 − 8 + 1 = −3.

    Răspuns: −3

  12. Exercițiul 12

    Studiați monotonia funcției f(x) = x3 − 3x2. Scrieți punctele critice separate prin virgulă.

    Vezi rezolvarea
    1. Derivăm: f′(x) = 3x2 − 6x = 3x(x − 2).
    2. Punctele critice sunt soluțiile ecuației f′(x) = 0, adică x = 0 și x = 2.
    3. Pe (−∞, 0) și (2, +∞) produsul este pozitiv, deci funcția crește.
    4. Pe (0, 2) produsul este negativ, deci funcția descrește.
    5. În x = 0 avem maxim local f(0) = 0, iar în x = 2 minim local f(2) = −4.

    Răspuns: 0,2

  13. Exercițiul 13

    Determinați punctele de extrem ale funcției f(x) = x3 − 3x. Scrieți valoarea maximului local.

    Vezi rezolvarea
    1. Derivăm: f′(x) = 3x2 − 3 = 3(x − 1)(x + 1).
    2. Punctele critice sunt x = −1 și x = 1.
    3. Semnul lui f′ este + pe (−∞, −1), − pe (−1, 1) și + pe (1, +∞).
    4. Schimbarea + spre − în x = −1 dă maxim local: f(−1) = −1 + 3 = 2.
    5. Schimbarea − spre + în x = 1 dă minim local: f(1) = −2.

    Răspuns: 2

  14. Exercițiul 14

    Studiați monotonia funcției f(x) = 1x2 + 4x + 5 și determinați valoarea sa maximă.

    Vezi rezolvarea
    1. Numitorul este x2 + 4x + 5 = (x + 2)2 + 1 > 0, deci domeniul este ℝ.
    2. Derivăm: f′(x) = −2(x + 2)(x2 + 4x + 5)2.
    3. Numitorul este strict pozitiv, deci semnul derivatei este semnul lui −(x + 2).
    4. f′ > 0 pentru x < −2 și f′ < 0 pentru x > −2, deci maxim în x = −2.
    5. Valoarea maximă este f(−2) = 14 − 8 + 5 = 1.

    Răspuns: 1

  15. Exercițiul 15

    Studiați monotonia funcției f(x) = (x − 1)·ex. Scrieți valoarea minimului.

    Vezi rezolvarea
    1. Derivăm cu regula produsului: f′(x) = ex + (x − 1)ex = x·ex.
    2. Factorul ex este strict pozitiv, deci semnul derivatei este semnul lui x.
    3. f′ < 0 pentru x < 0 și f′ > 0 pentru x > 0.
    4. Funcția descrește, apoi crește, deci are minim în x = 0.
    5. Valoarea minimă este f(0) = (0 − 1)·1 = −1.

    Răspuns: −1

  16. Exercițiul 16

    Arătați că funcția f(x) = ln x − x, x > 0, are o valoare maximă și determinați-o.

    Vezi rezolvarea
    1. Derivăm: f′(x) = 1x − 1 = 1 − xx.
    2. Pe domeniul x > 0 numitorul este pozitiv, deci semnul îl dă 1 − x.
    3. f′ > 0 pe (0, 1) și f′ < 0 pe (1, +∞).
    4. Schimbarea + spre − arată un maxim în x = 1.
    5. Valoarea maximă este f(1) = ln 1 − 1 = −1.

    Răspuns: −1

  17. Exercițiul 17

    Studiați monotonia funcției f(x) = x + 1x, x > 0, și determinați valoarea minimă.

    Vezi rezolvarea
    1. Derivăm: f′(x) = 1 − 1x2 = x2 − 1x2.
    2. Pe x > 0 numitorul este pozitiv, deci semnul îl dă x2 − 1.
    3. f′ < 0 pe (0, 1) și f′ > 0 pe (1, +∞).
    4. Funcția are minim în x = 1.
    5. Valoarea minimă este f(1) = 1 + 1 = 2.

    Răspuns: 2

  18. Exercițiul 18

    Studiați monotonia și extremele funcției f(x) = x4 − 4x2. Scrieți valoarea minimului.

    Vezi rezolvarea
    1. Derivăm: f′(x) = 4x3 − 8x = 4x(x2 − 2).
    2. Punctele critice sunt x = 0 și x = ±√2.
    3. Semnul lui f′ este − pe (−∞, −√2), + pe (−√2, 0), − pe (0, √2) și + pe (√2, +∞).
    4. În x = ±√2 avem minime, iar în x = 0 un maxim local.
    5. Valoarea minimă este f(±√2) = 4 − 8 = −4, iar f(0) = 0.

    Răspuns: −4

  19. Exercițiul 19

    Exercițiul 94 semi-ghidat · Pentru f(x) = x3 − 3x2 − 9x + 1, calculați f′(x) factorizat.

    Vezi rezolvarea
    1. Derivăm: f′(x) = 3x2 − 6x − 9.
    2. Dăm factor comun 3: 3(x2 − 2x − 3).
    3. Rădăcinile trinomului sunt −1 și 3, deci x2 − 2x − 3 = (x + 1)(x − 3).
    4. Rezultă f′(x) = 3(x + 1)(x − 3).

    Răspuns: 3(x + 1)(x − 3)

  20. Exercițiul 20

    Acum scrieți valorile extreme, în ordinea maxim,minim.

    Vezi rezolvarea
    1. Punctele critice sunt x = −1 și x = 3.
    2. Semnul lui f′ este + pe (−∞, −1), − pe (−1, 3) și + pe (3, +∞).
    3. Maxim local în x = −1: f(−1) = −1 − 3 + 9 + 1 = 6.
    4. Minim local în x = 3: f(3) = 27 − 27 − 27 + 1 = −26.

    Răspuns: 6,−26

  21. Exercițiul 21

    Folosind derivate, demonstrați că ln x ≤ x − 1 pentru orice x > 0. Scrieți valoarea minimă a funcției auxiliare g(x) = x − 1 − ln x.

    Vezi rezolvarea
    1. Definim g(x) = x − 1 − ln x pe (0, +∞) și arătăm că g ≥ 0.
    2. Derivăm: g′(x) = 1 − 1x = x − 1x.
    3. Pe (0, 1) avem g′ < 0, iar pe (1, +∞) avem g′ > 0.
    4. Funcția are minim global în x = 1, iar g(1) = 1 − 1 − ln 1 = 0.
    5. Cum minimul este 0, rezultă g(x) ≥ 0, adică ln x ≤ x − 1, cu egalitate doar pentru x = 1.

    Răspuns: 0

  22. Exercițiul 22

    Folosind derivate, demonstrați că ex ≥ x + 1 pentru orice x ∈ ℝ. Scrieți valoarea minimă a funcției auxiliare g(x) = ex − x − 1.

    Vezi rezolvarea
    1. Definim g(x) = ex − x − 1 pe ℝ.
    2. Derivăm: g′(x) = ex − 1, care se anulează pentru x = 0.
    3. Pe (−∞, 0) avem ex < 1, deci g′ < 0; pe (0, +∞) avem g′ > 0.
    4. Funcția are minim global în x = 0, iar g(0) = 1 − 0 − 1 = 0.
    5. Cum minimul este 0, rezultă ex ≥ x + 1, cu egalitate doar pentru x = 0.

    Răspuns: 0

  23. Exercițiul 23

    Demonstrați că ecuația ex + x − 3 = 0 are o singură soluție reală. Câte soluții are ecuația?

    Vezi rezolvarea
    1. Definim g(x) = ex + x − 3, funcție continuă pe ℝ.
    2. Derivăm: g′(x) = ex + 1 > 0 pentru orice x, deci g este strict crescătoare.
    3. Strict monotonă înseamnă că ecuația nu poate avea două soluții.
    4. Pentru existență: g(0) = 1 − 3 = −2 < 0, iar g(1) = e − 2 ≈ 0,72 > 0.
    5. Schimbarea de semn și continuitatea garantează o soluție în (0, 1). Deci exact una.

    Răspuns: 1

  24. Exercițiul 24

    Demonstrați că ex + 3·(x2 + x − 1) ≤ 5 pentru orice x ≤ 0. Scrieți valoarea maximă a expresiei.

    Vezi rezolvarea
    1. Definim h(x) = ex + 3(x2 + x − 1) pe (−∞, 0].
    2. Aplicăm regula produsului: h′(x) = ex + 3(x2 + x − 1) + ex + 3(2x + 1).
    3. Dăm factor comun: h′(x) = ex + 3(x2 + 3x) = ex + 3·x(x + 3).
    4. Factorul exponențial este pozitiv, deci h′ > 0 pe (−∞, −3) și h′ < 0 pe (−3, 0).
    5. Maximul pe (−∞, 0] este în x = −3: h(−3) = e0(9 − 3 − 1) = 5, deci h(x) ≤ 5.

    Răspuns: 5

  25. Exercițiul 25

    Exercițiul 99 semi-ghidat · Pentru f(x) = x2 dacă x ≤ 1 și f(x) = ax + b dacă x > 1, ce condiție dă continuitatea în 1?

    Vezi rezolvarea
    1. Derivabilitatea într-un punct implică întâi continuitatea acolo.
    2. Valoarea din stânga și în punct este f(1) = 12 = 1.
    3. Limita din dreapta este a·1 + b = a + b.
    4. Egalitatea dă a + b = 1.

    Răspuns: a + b = 1

  26. Exercițiul 26

    Acum determinați a și b, scriind răspunsul sub forma a,b.

    Vezi rezolvarea
    1. Derivata din stânga este (x2)′ = 2x, care în 1 dă 2.
    2. Derivata din dreapta este (ax + b)′ = a.
    3. Pentru derivabilitate cele două trebuie să coincidă: a = 2.
    4. Din a + b = 1 rezultă 2 + b = 1, deci b = −1.

    Răspuns: 2,−1

  27. Exercițiul 27

    Exercițiul 100 ghidat · Pentru f(x) = x + (ln x)2 − x·ln x, x > 0. Pasul 1: calculați f′(x) și simplificați.

    Vezi rezolvarea
    1. (x)′ = 1.
    2. ((ln x)2)′ = 2ln x·(1x) = 2ln xx, prin regula lanțului.
    3. (x·ln x)′ = ln x + 1, prin regula produsului.
    4. f′(x) = 1 + 2ln xx − ln x − 1; termenii 1 și −1 se reduc.
    5. Aducem la numitorul x: 2ln x − x·ln xx = (2 − x)ln xx.

    Răspuns: (2 − x)ln xx

  28. Exercițiul 28

    Pasul 2: pe intervalul (0, 1), ce semn are f′(x)?

    Vezi rezolvarea
    1. Pe (0, 1) avem ln x < 0, pentru că argumentul este subunitar.
    2. Tot acolo 2 − x > 0, iar numitorul x > 0.
    3. Produsul unui factor negativ cu doi pozitivi este negativ, deci f′ < 0.
    4. Funcția este strict descrescătoare pe (0, 1).

    Răspuns: Negativ, pentru că ln x < 0 și 2 − x > 0

  29. Exercițiul 29

    Pasul 3: pe intervalul (2, +∞), ce se întâmplă cu funcția?

    Vezi rezolvarea
    1. Pentru x > 2 avem 2 − x < 0, iar ln x > 0 și x > 0.
    2. Produsul are semn negativ, deci f′ < 0.
    3. Funcția este strict descrescătoare pe (2, +∞).
    4. Această monotonie strictă va garanta unicitatea soluției.

    Răspuns: Este strict descrescătoare, pentru că f′ < 0

  30. Exercițiul 30

    Pasul 4: câte soluții are ecuația f(x) = 0?

    Vezi rezolvarea
    1. Pe (0, 1] funcția descrește, dar rămâne peste f(1) = 1 > 0, deci nu se anulează.
    2. Pe [1, 2] funcția crește de la 1, deci rămâne pozitivă.
    3. Pe (2, +∞) funcția este strict descrescătoare, cu f(2) = 1 + (ln 2 − 1)2 > 0 și limx→+∞ f(x) = −∞.
    4. Continuitatea garantează existența unei rădăcini, iar monotonia strictă exclude o a doua.
    5. Ecuația are exact o soluție, situată în (2, +∞).

    Răspuns: 1

  31. Exercițiul 31

    Derivează f(x)=x2+1x+1, pentru x≠−1.

    Vezi rezolvarea
    1. u=x2+1, u′=2x; v=x+1, v′=1. Derivata unei constante este 0, iar derivata lui x este 1.
    2. f′(x)=2x(x+1)−(x2+1)(x+1)2. Formula este u′v−uv′v2. Numitorul se ridică la pătrat.
    3. f′(x)=x2+2x−1(x+1)2. 2x2+2x−x2−1=x2+2x−1. Minusul se aplică întregii paranteze.

    Răspuns: f′(x)=x2+2x−1(x+1)2

  32. Exercițiul 32

    Folosește derivata pentru a afla minimul lui f(x)=x2−4x+7 pe ℝ.

    Vezi rezolvarea
    1. f′(x)=2x−4=0 ⇔ x=2. Derivăm polinomul și rezolvăm ecuația derivatei nule.
    2. f descrește pe (−∞,2) și crește pe (2,∞). 2x−4 este negativ pentru x<2 și pozitiv pentru x>2.
    3. f(2)=3, deci f(x)≥3. 4−8+7=3. Trecerea de la descreștere la creștere confirmă minimul global.

    Răspuns: f(2)=3, deci f(x)≥3

  33. Exercițiul 33

    Pentru f(x)=x2+2x, scrie tangenta la grafic în punctul cu abscisa 1.

    Vezi rezolvarea
    1. f′(x)=2x+2, deci f′(1)=4. Derivăm termen cu termen: derivata lui x2 este 2x, iar a lui 2x este 2.
    2. f(1)=3; y−3=4(x−1). Tangenta trece prin (1,3) și are panta 4. Formula este y−f(a)=f′(a)(x−a).
    3. y=4x−1. y−3=4x−4, deci y=4x−1. La x=1 obținem y=3.

    Răspuns: y=4x−1

  34. Exercițiul 34

    Pentru f(x) = 5x3 + 7, calculează f′(1).

    Vezi rezolvarea
    1. f′(x) = 15x2; constanta 7 dispare.
    2. Înlocuim x = 1, deci x2 = 1.
    3. f′(1) = 15.

    Răspuns: 15

  35. Exercițiul 35

    Pentru f(x) = 6x3 + 7, calculează f′(1).

    Vezi rezolvarea
    1. f′(x) = 18x2; constanta 7 dispare.
    2. Înlocuim x = 1, deci x2 = 1.
    3. f′(1) = 18.

    Răspuns: 18

  36. Exercițiul 36

    f(x) = 6x + 2, x ≠ −2. Calculează 4f′(0).

    Vezi rezolvarea
    1. f′(x) = −6(x + 2)2.
    2. f′(0) = −64.
    3. 4f′(0) = −6.

    Răspuns: -6

  37. Exercițiul 37

    Pentru f(x) = (5x + 1)ex, calculează f′(0).

    Vezi rezolvarea
    1. f′(x) = 5ex + (5x + 1)ex.
    2. În 0: 5·1 + 1·1.
    3. f′(0) = 6.

    Răspuns: 6

  38. Exercițiul 38

    Pentru f(x) = (6x + 1)ex, calculează f′(0).

    Vezi rezolvarea
    1. f′(x) = 6ex + (6x + 1)ex.
    2. În 0: 6·1 + 1·1.
    3. f′(0) = 7.

    Răspuns: 7

  39. Exercițiul 39

    Tangenta la f(x) = 6x2 în a = 2 are ecuația y = mx + b. Cât este m?

    Vezi rezolvarea
    1. f′(x) = 12x.
    2. m = f′(2) = 12·2.
    3. m = 24; punctul de contact este (2, 24).

    Răspuns: 24

  40. Exercițiul 40

    Află valoarea minimă a lui f(x) = (x − 5)2 + 7 pe ℝ.

    Vezi rezolvarea
    1. f′(x) = 2(x − 5).
    2. Semnul se schimbă din minus în plus la x = 5.
    3. f(5) = 7, valoarea minimă.

    Răspuns: 7

  41. Exercițiul 41

    Află valoarea minimă a lui f(x) = (x − 6)2 + 8 pe ℝ.

    Vezi rezolvarea
    1. f′(x) = 2(x − 6).
    2. Semnul se schimbă din minus în plus la x = 6.
    3. f(6) = 8, valoarea minimă.

    Răspuns: 8

  42. Exercițiul 42

    f(x) = x2 pentru x ≤ 5 și f(x) = ax + b pentru x > 5. Pentru derivabilitate în 5, cât trebuie să fie a?

    Vezi rezolvarea
    1. Continuitatea cere 25 = 5a + b.
    2. Panta din stânga este 2·5, iar cea din dreapta este a.
    3. a = 10; atunci b = −25.

    Răspuns: 10

  43. Exercițiul 43

    f(x) = x2 pentru x ≤ 6 și f(x) = ax + b pentru x > 6. Pentru derivabilitate în 6, cât trebuie să fie a?

    Vezi rezolvarea
    1. Continuitatea cere 36 = 6a + b.
    2. Panta din stânga este 2·6, iar cea din dreapta este a.
    3. a = 12; atunci b = −36.

    Răspuns: 12

  44. Exercițiul 44

    Câte soluții reale are ecuația x3 + x − 6 = 0?

    Vezi rezolvarea
    1. f(0) = −6, iar f(6) = 216 > 0; polinomul este continuu.
    2. f′(x) = 3x2 + 1 > 0 pe ℝ: f este strict crescătoare.
    3. Schimbarea de semn dă existența, iar monotonia dă unicitatea: o soluție.

    Răspuns: 1

  45. Exercițiul 45

    Care este cel mai mare k pentru care x2 + 18 ≥ 8x + k pentru orice x real?

    Vezi rezolvarea
    1. x2 − 8x + 18 = (x − 4)2 + 2.
    2. Minimul este 2 la x = 4; toate celelalte valori sunt cel puțin 2.
    3. k trebuie să fie cel mult 2; valoarea maximă posibilă este 2.

    Răspuns: 2

  46. Exercițiul 46

    Care este cel mai mare k pentru care x2 + 27 ≥ 10x + k pentru orice x real?

    Vezi rezolvarea
    1. x2 − 10x + 27 = (x − 5)2 + 2.
    2. Minimul este 2 la x = 5; toate celelalte valori sunt cel puțin 2.
    3. k trebuie să fie cel mult 2; valoarea maximă posibilă este 2.

    Răspuns: 2

  47. Exercițiul 47

    Care este cel mai mare k pentru care x2 + 38 ≥ 12x + k pentru orice x real?

    Vezi rezolvarea
    1. x2 − 12x + 38 = (x − 6)2 + 2.
    2. Minimul este 2 la x = 6; toate celelalte valori sunt cel puțin 2.
    3. k trebuie să fie cel mult 2; valoarea maximă posibilă este 2.

    Răspuns: 2

Fișa de aplicații · exercițiile 76–100 (25)

  1. 76. Valoarea derivatei

    Fie f(x) = x2 − 3x + 2. Calculați f′(2).

    Vezi răspunsul

    f′(x) = 2x − 3, deci f′(2) = 1.

  2. 77. Valoarea derivatei

    Fie f(x) = 1x2 + 1. Calculați f′(1).

    Vezi răspunsul

    f′(x) = −2x(x2 + 1)2, deci f′(1) = −12.

  3. 78. Valoarea derivatei

    Fie f(x) = (x − 1)·ex. Calculați f′(0).

    Vezi răspunsul

    f′(x) = xex, deci f′(0) = 0.

  4. 79. Tangentă

    Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f(x) = x2 în punctul de abscisă 1.

    Vezi răspunsul

    y = 2x − 1

  5. 80. Tangentă

    Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f(x) = 1x + 1 în punctul de abscisă 0.

    Vezi răspunsul

    f(0) = 1, f′(0) = −1: y = −x + 1.

  6. 81. Tangentă

    Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f(x) = ln x în punctul de abscisă 1.

    Vezi răspunsul

    y = x − 1

  7. 82. Tangentă orizontală

    Determinați punctele în care tangenta la graficul funcției f(x) = x3 − 3x este paralelă cu axa Ox. Scrieți punctele separate prin punct și virgulă.

    Vezi răspunsul

    f′(x) = 3x2 − 3 = 0 dă x = ±1: (−1, 2); (1, −2)

  8. 83. Tangentă orizontală

    Fie f(x) = x + (ln x)2 − x·ln x, x > 0. Determinați abscisele punctelor în care tangenta este paralelă cu axa Ox. Scrieți-le separate prin virgulă.

    Vezi răspunsul

    f′(x) = ln x · 2 − xx = 0: 1,2

  9. 84. Tangentă paralelă

    Determinați punctul de pe graficul funcției f(x) = x2 − x în care tangenta este paralelă cu dreapta y = 3x − 2.

    Vezi răspunsul

    2x − 1 = 3, deci x = 2: punctul (2, 2).

  10. 85. Tangentă

    Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f(x) = x·ex în punctul de abscisă 0.

    Vezi răspunsul

    f(0) = 0, f′(0) = 1: y = x.

  11. 86. Monotonie

    Studiați monotonia funcției f(x) = x2 − 4x + 1 și determinați extremul ei. Scrieți valoarea extremului.

    Vezi răspunsul

    Descrescătoare pe (−∞, 2], crescătoare pe [2, +∞); minimul este f(2) = −3.

  12. 87. Monotonie

    Studiați monotonia funcției f(x) = x3 − 3x2. Scrieți punctele critice separate prin virgulă.

    Vezi răspunsul

    f′(x) = 3x(x − 2): 0,2 (crescătoare pe (−∞, 0], descrescătoare pe [0, 2], crescătoare pe [2, +∞)).

  13. 88. Extreme

    Determinați punctele de extrem ale funcției f(x) = x3 − 3x. Scrieți valoarea maximului local.

    Vezi răspunsul

    Maxim local în x = −1, cu valoarea 2; minim local în x = 1, cu valoarea −2.

  14. 89. Monotonie

    Studiați monotonia funcției f(x) = 1x2 + 4x + 5 și determinați valoarea sa maximă.

    Vezi răspunsul

    Crescătoare pe (−∞, −2], descrescătoare pe [−2, +∞); valoarea maximă este f(−2) = 1.

  15. 90. Monotonie

    Studiați monotonia funcției f(x) = (x − 1)·ex. Scrieți valoarea minimului.

    Vezi răspunsul

    f′(x) = xex: descrescătoare pe (−∞, 0], crescătoare pe [0, +∞); minimul este f(0) = −1.

  16. 91. Extrem

    Arătați că funcția f(x) = ln x − x, x > 0, are o valoare maximă și determinați-o.

    Vezi răspunsul

    f′(x) = 1x − 1: crescătoare pe (0, 1], descrescătoare pe [1, +∞); maximul este f(1) = −1.

  17. 92. Monotonie

    Studiați monotonia funcției f(x) = x + 1x, x > 0, și determinați valoarea minimă.

    Vezi răspunsul

    f′(x) = 1 − 1x2: descrescătoare pe (0, 1], crescătoare pe [1, +∞); minimul este f(1) = 2.

  18. 93. Monotonie și extreme

    Studiați monotonia și extremele funcției f(x) = x4 − 4x2. Scrieți valoarea minimului.

    Vezi răspunsul

    f′(x) = 4x(x2 − 2): minime în ±√2, cu valoarea −4, și maxim local în 0, cu valoarea 0. Minimul este −4.

  19. 94. Tabel de variație

    Realizați tabelul de variație al funcției f(x) = x3 − 3x2 − 9x + 1. Scrieți valorile extreme, în ordinea maxim,minim.

    Vezi răspunsul

    f′(x) = 3(x + 1)(x − 3): maxim f(−1) = 6, minim f(3) = −26: 6,−26

  20. 95. Inegalitate

    Folosind derivate, demonstrați că ln x ≤ x − 1 pentru orice x > 0. Scrieți valoarea minimă a funcției auxiliare g(x) = x − 1 − ln x.

    Vezi răspunsul

    g′(x) = 1 − 1x, deci minimul este g(1) = 0; atunci g ≥ 0, adică ln x ≤ x − 1.

  21. 96. Inegalitate

    Folosind derivate, demonstrați că ex ≥ x + 1 pentru orice x ∈ ℝ. Scrieți valoarea minimă a funcției auxiliare g(x) = ex − x − 1.

    Vezi răspunsul

    g′(x) = ex − 1, deci minimul este g(0) = 0; atunci ex ≥ x + 1.

  22. 97. Soluție unică

    Demonstrați că ecuația ex + x − 3 = 0 are o singură soluție reală. Câte soluții are ecuația?

    Vezi răspunsul

    1: f′(x) = ex + 1 > 0, deci f este strict crescătoare, iar f(0) = −2 < 0 < f(1) = e − 2.

  23. 98. Inegalitate

    Demonstrați că ex + 3·(x2 + x − 1) ≤ 5 pentru orice x ≤ 0. Scrieți valoarea maximă a expresiei.

    Vezi răspunsul

    g′(x) = ex + 3 · x(x + 3): pe (−∞, 0], maximul este g(−3) = 5.

  24. 99. Derivabilitate

    Fie f(x) = x2 pentru x ≤ 1 și f(x) = ax + b pentru x > 1. Determinați a și b astfel încât f să fie derivabilă în x = 1. Scrieți răspunsul sub forma a,b.

    Vezi răspunsul

    Continuitate: a + b = 1; derivabilitate: a = 2. Deci 2,−1.

  25. 100. Soluție unică

    Fie f(x) = x + (ln x)2 − x·ln x, x > 0. Demonstrați că ecuația f(x) = 0 are exact o soluție. Câte soluții are ecuația?

    Vezi răspunsul

    1: f′(x) = ln x · 2 − xx. f scade pe (0, 1] de la +∞ la f(1) = 1, crește pe [1, 2] până la f(2) > 0, apoi scade spre −∞, deci taie axa o singură dată.

Feedback beta

Ce ai găsit?

Reținem singuri pagina pe care ești acum.