Asimptote verticale, orizontale și oblice · nivel M1
Citește regula și exemplul acestei părți, apoi aplică-le în exerciții. Poți reveni oricând la aceeași explicație.
Asimptota orizontală: o limită finită la infinit
Dreapta y = L este asimptotă orizontală dacă f(x) tinde la numărul finit L când x merge la +∞ sau −∞. Verificăm separat cele două direcții.
La o fracție de polinoame de același grad, împărțim la puterea maximă a lui x. Termenii cu 1x dispar și rămâne raportul coeficienților principali.
🧮 De ținut minte
limx→±∞ f(x) = L ⇒ y = L
✏️Exemplu rezolvat · alte date
Află asimptota orizontală pentru f(x) = 4x − 32x + 5.
4x − 32x + 5y = 2
Model: 4x − 32x + 5 se apropie de y = 2 când x crește. Înlocuirea cu raportul coeficienților este justificată de limita la infinit.
Diferența față de dreapta orizontală scade spre zero; dreapta este asimptota.
2/2
1Împărțim numărătorul și numitorul la x: 4 − 3x2 + 5x.
2La ±∞, 1x tinde la 0, deci limita este 42 = 2.
3Asimptota este y = 2 în ambele direcții. Nu confundăm y = 2 cu x = 2.
📖Deschide toată lecțiaÎnchide lecția completăTeorie, exemple și exerciții rezolvate · pentru recapitulare⌄
Toată lecția pe o pagină
Asimptote verticale, orizontale și oblice · nivel M1: teorie, exemple și exerciții rezolvate
O idee pe rând: citești regula, urmărești un model cu alte date, apoi rezolvi trei probleme. Pașii ghidați ai aceleiași probleme rămân împreună.
Asimptota orizontală: o limită finită la infinit
Dreapta y = L este asimptotă orizontală dacă f(x) tinde la numărul finit L când x merge la +∞ sau −∞. Verificăm separat cele două direcții.
La o fracție de polinoame de același grad, împărțim la puterea maximă a lui x. Termenii cu 1x dispar și rămâne raportul coeficienților principali.
limx→±∞ f(x) = L ⇒ y = L
Exemplu rezolvat · alte date
Află asimptota orizontală pentru f(x) = 4x − 32x + 5.
Împărțim numărătorul și numitorul la x: 4 − 3x2 + 5x.
La ±∞, 1x tinde la 0, deci limita este 42 = 2.
Asimptota este y = 2 în ambele direcții. Nu confundăm y = 2 cu x = 2.
Asimptota orizontală: o limită finită la infinit · exersare 2
Dreapta y = L este asimptotă orizontală dacă f(x) tinde la numărul finit L când x merge la +∞ sau −∞. Verificăm separat cele două direcții.
La o fracție de polinoame de același grad, împărțim la puterea maximă a lui x. Termenii cu 1x dispar și rămâne raportul coeficienților principali.
limx→±∞ f(x) = L ⇒ y = L
Exemplu rezolvat · alte date
Află asimptota orizontală pentru f(x) = 4x − 32x + 5.
Împărțim numărătorul și numitorul la x: 4 − 3x2 + 5x.
La ±∞, 1x tinde la 0, deci limita este 42 = 2.
Asimptota este y = 2 în ambele direcții. Nu confundăm y = 2 cu x = 2.
Asimptota orizontală: o limită finită la infinit · exersare 3
Dreapta y = L este asimptotă orizontală dacă f(x) tinde la numărul finit L când x merge la +∞ sau −∞. Verificăm separat cele două direcții.
La o fracție de polinoame de același grad, împărțim la puterea maximă a lui x. Termenii cu 1x dispar și rămâne raportul coeficienților principali.
limx→±∞ f(x) = L ⇒ y = L
Exemplu rezolvat · alte date
Află asimptota orizontală pentru f(x) = 4x − 32x + 5.
Împărțim numărătorul și numitorul la x: 4 − 3x2 + 5x.
La ±∞, 1x tinde la 0, deci limita este 42 = 2.
Asimptota este y = 2 în ambele direcții. Nu confundăm y = 2 cu x = 2.
Asimptota orizontală: o limită finită la infinit · exersare 4
Dreapta y = L este asimptotă orizontală dacă f(x) tinde la numărul finit L când x merge la +∞ sau −∞. Verificăm separat cele două direcții.
La o fracție de polinoame de același grad, împărțim la puterea maximă a lui x. Termenii cu 1x dispar și rămâne raportul coeficienților principali.
limx→±∞ f(x) = L ⇒ y = L
Exemplu rezolvat · alte date
Află asimptota orizontală pentru f(x) = 4x − 32x + 5.
Împărțim numărătorul și numitorul la x: 4 − 3x2 + 5x.
La ±∞, 1x tinde la 0, deci limita este 42 = 2.
Asimptota este y = 2 în ambele direcții. Nu confundăm y = 2 cu x = 2.
Asimptota verticală sau doar o gaură?
Căutăm punctele excluse din domeniu și calculăm limitele laterale. x = a este asimptotă verticală dacă măcar una dintre aceste limite este infinită.
Un numitor zero nu este suficient. Dacă factorul se simplifică și limita este finită, avem o gaură, nu o asimptotă verticală.
limita laterală infinită ⇒ x = a
Exemplu rezolvat · alte date
Compară f(x) = 1x − 4 și g(x) = x2 − 16x − 4 în x = 4.
Pentru f, numărătorul rămâne 1 și numitorul tinde la 0: limitele laterale sunt −∞ și +∞.
Pentru g, simplificăm pentru x ≠ 4 și obținem x + 4, cu limita 8.
f are asimptota x = 4; g are numai o gaură în punctul (4, 8).
Asimptota verticală sau doar o gaură? · exersare 2
Căutăm punctele excluse din domeniu și calculăm limitele laterale. x = a este asimptotă verticală dacă măcar una dintre aceste limite este infinită.
Un numitor zero nu este suficient. Dacă factorul se simplifică și limita este finită, avem o gaură, nu o asimptotă verticală.
limita laterală infinită ⇒ x = a
Exemplu rezolvat · alte date
Compară f(x) = 1x − 4 și g(x) = x2 − 16x − 4 în x = 4.
Pentru f, numărătorul rămâne 1 și numitorul tinde la 0: limitele laterale sunt −∞ și +∞.
Pentru g, simplificăm pentru x ≠ 4 și obținem x + 4, cu limita 8.
f are asimptota x = 4; g are numai o gaură în punctul (4, 8).
Asimptota verticală sau doar o gaură? · exersare 3
Căutăm punctele excluse din domeniu și calculăm limitele laterale. x = a este asimptotă verticală dacă măcar una dintre aceste limite este infinită.
Un numitor zero nu este suficient. Dacă factorul se simplifică și limita este finită, avem o gaură, nu o asimptotă verticală.
limita laterală infinită ⇒ x = a
Exemplu rezolvat · alte date
Compară f(x) = 1x − 4 și g(x) = x2 − 16x − 4 în x = 4.
Pentru f, numărătorul rămâne 1 și numitorul tinde la 0: limitele laterale sunt −∞ și +∞.
Pentru g, simplificăm pentru x ≠ 4 și obținem x + 4, cu limita 8.
f are asimptota x = 4; g are numai o gaură în punctul (4, 8).
Asimptota oblică prin împărțire
Dreapta y = mx + n, cu m ≠ 0, este asimptotă dacă diferența f(x) − (mx + n) tinde la 0. Faptul că f tinde la infinit nu este de ajuns.
La o fracție cu gradul numărătorului cu unu mai mare, împărțirea polinomială dă o dreaptă plus o fracție care tinde la zero. Alternativ calculăm întâi m = lim f(x)x, apoi n = limf(x) − mx.
f(x) − (mx + n) → 0
m finit și nenul; n finit
Exemplu rezolvat · alte date
Află asimptota oblică a lui f(x) = x2 + 4x + 7x + 2.
Împărțim: x2 + 4x + 7 = (x + 2)(x + 2) + 3.
f(x) = x + 2 + 3x + 2; ultima fracție tinde la 0 la ±∞.
Asimptota este y = x + 2. Diferența față de ea tinde la 0.
Asimptota oblică prin împărțire · exersare 2
Dreapta y = mx + n, cu m ≠ 0, este asimptotă dacă diferența f(x) − (mx + n) tinde la 0. Faptul că f tinde la infinit nu este de ajuns.
La o fracție cu gradul numărătorului cu unu mai mare, împărțirea polinomială dă o dreaptă plus o fracție care tinde la zero. Alternativ calculăm întâi m = lim f(x)x, apoi n = limf(x) − mx.
f(x) − (mx + n) → 0
m finit și nenul; n finit
Exemplu rezolvat · alte date
Află asimptota oblică a lui f(x) = x2 + 4x + 7x + 2.
Împărțim: x2 + 4x + 7 = (x + 2)(x + 2) + 3.
f(x) = x + 2 + 3x + 2; ultima fracție tinde la 0 la ±∞.
Asimptota este y = x + 2. Diferența față de ea tinde la 0.
Asimptota oblică prin împărțire · exersare 3
Dreapta y = mx + n, cu m ≠ 0, este asimptotă dacă diferența f(x) − (mx + n) tinde la 0. Faptul că f tinde la infinit nu este de ajuns.
La o fracție cu gradul numărătorului cu unu mai mare, împărțirea polinomială dă o dreaptă plus o fracție care tinde la zero. Alternativ calculăm întâi m = lim f(x)x, apoi n = limf(x) − mx.
f(x) − (mx + n) → 0
m finit și nenul; n finit
Exemplu rezolvat · alte date
Află asimptota oblică a lui f(x) = x2 + 4x + 7x + 2.
Împărțim: x2 + 4x + 7 = (x + 2)(x + 2) + 3.
f(x) = x + 2 + 3x + 2; ultima fracție tinde la 0 la ±∞.
Asimptota este y = x + 2. Diferența față de ea tinde la 0.
Asimptota oblică prin împărțire · exersare 4
Dreapta y = mx + n, cu m ≠ 0, este asimptotă dacă diferența f(x) − (mx + n) tinde la 0. Faptul că f tinde la infinit nu este de ajuns.
La o fracție cu gradul numărătorului cu unu mai mare, împărțirea polinomială dă o dreaptă plus o fracție care tinde la zero. Alternativ calculăm întâi m = lim f(x)x, apoi n = limf(x) − mx.
f(x) − (mx + n) → 0
m finit și nenul; n finit
Exemplu rezolvat · alte date
Află asimptota oblică a lui f(x) = x2 + 4x + 7x + 2.
Împărțim: x2 + 4x + 7 = (x + 2)(x + 2) + 3.
f(x) = x + 2 + 3x + 2; ultima fracție tinde la 0 la ±∞.
Asimptota este y = x + 2. Diferența față de ea tinde la 0.
Exerciții rezolvate din lecție (38)
Încearcă singur fiecare exercițiu, apoi deschide rezolvarea ca să te verifici.
Exercițiul 1
Pentru f : ℝ \ {1} → ℝ, câte limite laterale sau la infinit cercetăm pentru asimptote?
Vezi rezolvarea
Cercetăm comportamentul la −∞, la 1 din stânga, la 1 din dreapta și la +∞.
Sunt trei valori distincte de analizat: −∞, 1 și +∞, dar patru limite.
La 1 calculăm două limite laterale, deoarece rezultatele pot diferi.
Răspuns final: 4 limite; nu le confundăm cu trei valori distincte.
Răspuns: 4
Exercițiul 2
Într-un punct de acumulare limita este 3. Determină acest lucru o asimptotă? Răspundeți cu da sau nu, presupunând că punctul este −∞.
Vezi rezolvarea
Criteriul este simplu: apare asimptotă exact când punctul de acumulare și limita au naturi diferite.
Aici punctul este −∞, adică infinit, iar limita este 3, adică un număr finit.
Naturile fiind diferite, avem asimptotă.
Răspuns final: da, iar ecuația ei este y = 3, asimptotă orizontală spre −∞.